Codices Borgia

Stefano Borgia

Stefano Borgia (1731-1804) a fost un Cardinal italian,  distins teolog, colectionar de antichitati, istoric si un mare bibliofil.

Stefano a facut parte din cunoscuta familie Velletri, inrudita cu o alta cunoscuta familie italiana, Borgia. Educat sub supravegherea atenta a unchiului sau Arhiepiscopul de Fermo, manifesta aptitudini pentru cercetarea istorica si arheologia popoarelor antice. La varsta de numai 21 de ani fundeaza muzeul Velletri, de care s-a preucupat toata viata. Muzeul reuseste sa intre in posesia unui extraordinar manuscris Copt, devenind unul din cele mai renumite in Europa prin colectia Coptica pe care o poseda. Tanarul invatat si-a vandut bijuteriile si bunurile  pe care le mostenise pentru  a  achizitiona si a documenta piesele muzeului lui. Stefano Borgia a deschis portile muzeului sau si a pus la dispozitie toate scrierile pe care le poseda tuturor invatatilor si cercetatorilor interesati, fara deosebire de religia carora apartineau, dezvoltand imprejurul sau o adevarata “fratie stiintifica”.

Calendarul Mayaş –2 / Date

In calendarul nostru (Gregorian) putem reprezenta o data in felurite feluri, de exemplu  Luni, 28/12/2009 sau Luni, 28 Decembrie 2008; daca suntem in America putem scrie  aceeasi data Monday, 12/28/2008, si putem mentiona un eveniment, sa zicem 2 zile pana in Anul Nou 2009. Putem reprezenta data noastra si in felul in care Maya o faceau:

Calendarul Mayaş – 1

Calendarul Mayaş este unul din cele mai complicate subiecte pe care cineva si-ar propune sa le explice. Exista doua posibilitati: prima, simplificarea pana la absurd a acestui calendar, simplificare care ar da loc unor interpretatari aberante, de felul 21/12/2012, sau complicarea explicatiilor (la nivel stiintific), si atunci iti pierzi musterii. Am sa incerc o simplificare mai complicata care sa poata fi inteleasa fara a deveni “vulgarizanta.”

Scrisul Maya – 2 / Limba

Aceasta postare este inchinata Profesorului Linda Schele (U) R.I.P, care si-a dedicat viata acestei culturi si acestei limbi si a care-i material il folosesc in aceasta postare si in alte lucrari pe care le-am facut si sper ca inca le voi face.

Limba mayaşa nu este o limba moarta, ea este vorbita (in dialecte diferite) de o populatie care a ramas maya si locuieste in proximitatea regiunilor in care au trait stramosii lor, adica in peninsula Yucatan / Mexicul contemporan.  Astazi traiesc intre 750.000- 1.200.000 de persoane, care vorbesc acest dialect mayaş, care este insa transliterat in caractere latinizate. Evolutia limbii in ilustratia de mai jos:

Scrisul Maya – 1

Primul studiu european al scrisului maya dateaza din anul 1566 si a fost facut de episcopul spaniol, pe nume Diego de Landa, imortalizat sub alt nume intr-un film de colectie cu Robert de Nero si Jeremy Irons (Misiunea – The Mission). Landa descrie calendarul Maya (cel astronomic, vezi postarea pe Theophyl Istoria) si glifele pe care reuseste sa le identifice grafic. Materialul lui Land a fost parasit multe secole, desi semnificatia lui a fost uriasa din punct de vedere stiintific, fiind singura sursa primara in afara descoperirilor arheologice ulterioare.

Cartea din Kells – de la Paganism la Crestinism

Cartea din Kells este o monumentala dovada a culturii unui popor. Trecerea de la religia pagana la crestinism nu a diminuat traditiile populare si legatura poporului Celt cu cultura primordiala. Interesanta este metamorfoza insemnelor stravechi care au strabatut timpul  si s-au adaptat unor noi conventii. Etnogeneza Celtica isi are radacinile in Cultura Hallstatt. Cultura Hallstatt este numele convenţional al primei perioade a fierului, denumită astfel după localitatea cu acelaşi nume din Austria. Aceasta cuprinde intervalul de timp dintre secolele XII şi V î.Hr. La Congresul Internaţional de Ştiinţe Pre si Protoistorice din anul 1874, Hans Hildebrand propune impărţirea epocii fierului in doua grupuri distincte: Hallstatt si La Tene. Principala descoperire a acestei epoci este metalurgia fierului. Putem să constatăm in aceasta perioadă o generalizare a metalurgiei bronzului si mai apoi, a fierului.

Cartea din Kells – 2/2

Cartea din Kells a ramas in manastirea Kells pana in anul 1654. In acest an armata lui Cromwell (care a fost un protestant iconoclast) a ocupat manastirea; de frica unei distrugeri, guvernatoul orasului Kells (si el protestant, probabil insa cu un alt set de valori) trimite cartea la Dublin pentru a o feri si pastra de urgia vremurilor. Dupa restaurarea monarhiei (1660 – Carol / Charles al II-lea), Jones episcopul din Meath depune spre pastrare  manuscrisul  la Trinity College in Dublin. In timp, acestui superb manuscris sunt adaugate pagini, spre exemplu Gerald Plunkett adauga o serie de numerale romane la capitolele care contineau evangheliile canonice, tinand insa cont de diviziunea (nu prea canonica) creata in secolul al XIII-lea. Marele invatat (si preot Anglican) James Ussher, reinscriptioneaza paginile manuscrisului incluzand si pe cele care nu apartineau originalului.

Cartea din Kells –1 /2

Inainte de vacanta literara pe care mi-am permis-o, am studiat cateva manuscrise, in primul rand pentru a ma delecta cu interpretarile celitice ale unei religii atat de “nepotrivite” traditiilor lor culturale, sociale si religioase – crestinismul catolic.  Unul din cele mai frumoase exemple de arta latino-celtica insulara este manuscrisul cunoscut sub numele de Cartea din Kells (in originalul celtic: Leabhar Cheanannais in engleza, Book of Kells sau Book of Columba) manuscrisul este o splendoare estetica si o curiozitate lingvistica si religioasa. Cartea din Kells, apartine astazi, bibliotecii Colegiului Trinity din Dublin si este catalogat oficial ca MS A. I. 58.