Excursus: Limba Japoneza – Caligrafia Shodō
Caligrafia japoneză shodō ( în japoneză) este, ca și caligrafia în celelalte țări din sfera culturală chinezească, o ramură a artelor frumoase. Istoria caligrafiei japoneze începe cu introducerea scrisului chinezesc în secolul 5 d.Hr.
Primul text de caligrafie japoneză care mai există se pare că este un comentariu despre Lotus Sutra scris de Prințul Shōtoku (574- 622). Călugărul Kūkai (774-835) este probabil cel care a avut cea mai mare influență în a dezvolta caligrafia japoneză într-o formă estetică. O mare transformare a apărut prin sec. X și XI, când s-a trecut de la imitarea rigidă a stilului 
chinezesc la un stil mai original japonez. Dar între sec. XII și XIV influența chinezească se va face din nou simțită, prin stilul din timpul dinastiei Song (960-1279), în special prin intermediul călugărilor zen. Lucrări de caligrafie ale acestor călugări zen se numeau bokuseki și erau foarte căutate de mănăstiri, care le tratau ca un fel de icoane.
Când secta zen Ōbaku a fost întemeiată în orașul Uji la sud de Kyoto pe la începutul perioadei Edo, călugării chinezi care au jucat un rol importat în această întemeiere au adus cu ei stilurile de caligrafie ale dinastiei Ming, care au fost îmbrățișate cu entuziasm de câtre învățații japonezi, care au creat un nou stil, numit karayō (stilul chinezesc) care a pus oarecum în umbră stilul predominant până atunci, așa-numitul stil wayō (stilul japonez).
Caligrafia este și una din disciplinele pe care cei care paractică artele marțiale trebuie să le studieze. De exemplu kosho shorei ryu spune că arta caligrafiei este indispensabilă unui adevărat bushi. Adevarata artă a caligrafiei implică o trăire interioară exact ca un luptator care se pregătește de luptă și iși întâmpină moartea privind-o în față, spunea Bruce Juchnik, ultimul discipol al lui James Mitose, întemeietorul stilului kosho shorei ryu.
Bibliografie si citate traduse:
Nakata, Yujiro . The Art of Japanese Calligraphy. New York/Tokyo: Weatherhill/Heibonsha, 1973.
Wiki under GNU
Japonezii adoră îndeletnicirile ce cuprind încordare lungă şi detentă scurtă. (Vezi pescuitul la undiţă, kyudo, aikido şi chiar sado). Shodo corespunde modelului. Începe cu frecarea baghetei de cerneală de “continentul” călimării, cu pregătirea hîrtiei, cu fixarea ei, cu ajustarea poziţiei corpului, concentrare, şi, în final, “mîzgălitura”. Propensiunea pentru ciclul asimetric: acumulare-detentă, face ca, în zilele noastre, baseball să fie încă de zece ori mai popular ca fotbalul.
Familia soţiei mele are o mică manufactură*) de pensule de scris, chiar în Kumano, un orăşel de dimensiunile Sinaiei, în care se produc 80% din pensulele de scris din Japonia. Ieri îmi veni la prăvălie un văr de-al nevesti-mi, însoţit de un profesor de shodo, de la o şcoală din Shikoku, şi de trei eleve. Cei patru sunt în Hiroşima pentru un concurs de profil. Dacă tot fuseră în zonă vizitară şi colecţia de caligrame a familiei, lucrări strînse în decenii, de la mai mulţi maeştri ce-şi comandau acolo uneltele. Iar vărul i-a invitat să ia împreună masa în oraş. Şi cum ziceam, fetele sunt şi mici vedete TV. Au apărut într-un serial intitulat Shodo ga-ruzu (fetele shodo) turnat chiar la şcoala cu pricina. Nefiind telespectator, nu am putut lua parte la conversaţie. Soţia mea însă, entuziasmată, s-a precipitat să le ceară cîte un rakugaki (graffiti) E drept, nu au ieşit cele mai reuşite tuşe. (Unealta a fost o pensulă-stilou ordinară (fudepen) iar suportul, pînza. Însă aşa a simţit ea să încurajeze o artă tradiţională. Am încurajat-o să o încurajeze, indicîndu-i doar locul: un ecran de pînză (cu care ascund o placă de flameco lipită de perete atunci cînd nu e nevoie de ea).
———————-
*) Compania este specializată în pensule de shodo. Declinul industriei este însă evident. Pentru a supravieţui, compania trebuie să producă şi pensule cosmetice, însă o face cu aceeaşi mîndrie şi cu aceeaşi migală. Cel mai valoros angajat este Usui-san. O artizană de vreo 65 de ani, neîntrecută. Acum cîţiva ani a fost primită la Împărat, unde i s-a înmînat o diplomă de tezaur naţional uman (ningen kokuhoo).
Salut Marius
mi-ar place sa aud mai multe despre aceasta superba arta, daca poti chiar o postare intreaga. Bineinteles daca ai timp si chef pentru asta!
Superba poveste
Iat-o pe Usui-san.
Salut, Theo-phyl! Mulţumesc. Mărturisesc, nu mă pricep la aprecirea artei în cauză. Pentru o postare va trebui s-o descos mai mult pe soţia mea. Mai vedem. Încercăm. Deocamdată sunt pasionat de alt domeniu. Studiez fizica poliţienească.
Prietene la chestia asta chiar nu te pot ajuta