Limba Coreeană romanizată
Multe limbi, care au fost scrise perioade indelungate cu ajutorul unor alfabete proprii sau imprumutate, au suferit din secolul al XIX-lea si pana in zilele noastre un proces de romanizare (latinizare), folosind transcrierea lingvistica a vocalbularului limbii respective, de la scrirea traditionala la una care folosea alfabetul latin. Marea majoritate a acestor romanizari/latinizari nu au avut succes. Dintre cele care au avut succes mentionam in primul rand limba Turca sau limbile asa numite ilirice, bazate pe transliterarea marelui lingvist Ljudevit Gaj (1809 – 1872), care include in special limbile fostei Iugoslavii (Croata, Slovena Sarba, etc.)
Bineinteles ca transliterarea romanizata a luat avant din momentul aparitiei calculatoarelor electronice, pe la sfarsitul secolului al XX-lea.
Intorcandu-ne la limba Coreeana, trebuie sa mentionez ca din cate povestesc colegii experti in aceasta limba si din cat exista in literatura de specialitate, transliterarea coreenei a reusit “binisor”, problema ar fi reticienta intelectualilor coreeni si impreuna cu ei a maselor populare sa se foloseasca de aceasta transliterare.
Limba Coreeana moderna a trecut o evolutie de cateva sute de ani (ca orice limba, de fapt) intre prima invazie japoneza (1598) si sfarsitul lungii dinastii Joseon ( 1392–1897). Romanizarea limbii Coreene a suferit cateva versiuni, ultima schimband metodologia secolului 20 (McCune–Reischauer) cu una proprie, dezvoltata de Academia Coreeana intre anii 1995 – 2000.
Trebuie mentionat ca limba Coreeana romanizata NU este sinonima cu Romaja, care este de fapt un stil, care permite includerea unor neologisme moderne (de obicei de sorginte anglo-americana) in scrierea traditionala Coreeana. Metoda folosita si in limba japoneza este denumita – Rōmanji.
Ca anecdota, pot sa va povestesc ca o mare parte a coreenilor cred ca romanii (Romania) sunt originea alfabetului latin, deci noi suntem cei care “purtam vina” romanizarii alfabetului lor. De mentionat ca exista si o versiune de transliterare cu ajutorul alfabetului chirilic (va imaginati cine se foloseste de aceasta transliterare).
Pentru cei care doresc mai multe date despre limba Coreeană romanizată propun un link in engleza, la situl Academiei Coreene (de Sud, cei din Nord se ocupa de bombe atomice)
Amuzant.
În japoneză, caracterele latine se numesc Rōmaji (fără n). Cuvîntul urmează aceeaşi regulă de compunere ca în: kan (Han – China clasică) şi ji (literă). Alfabetul grecesc se numeşte Girisha moji, cel chirilic, Kiriru moji, iar caracterele coreene actuale – Hanguru moji.
În 1948 a fost o discuţie dacă să se introducă alfabetul în japoneză, însă substituţia ar fi produs o confuzie prea mare în limba scrisă, din cauza homofoniei frecvente. De altfel, cel mai greu de “alfabetizat” sunt limbile prea muzicale (chineza) sau prea sărace fonetic (japoneza).
Chiar şi aşa, cu japoneza sunt probleme, întrucît, se pot deosebi deja două straturi de normare a transcrierii fonetice prin Rōmaji. Unul mai vechi, ce seamănă cu transcrierea fonetică a chinezei, şi unul mai nou, ceva mai simplu. Compilatoarele electronice însă le suportă pe ambele (fără niciun switch) în modul Rōmaji nyuuryoku*). Cu numai 25 de taste, plus una de conversie în kanji, şi alte trei în kana (F6, F7 şi F8), poate sintetiza orice semn (ideo)grafic. Harta claviaturii pentru modul kana nyuuryoku însă e ceva mai complicată. Se întinde pe vreo 60 de taste.
————-
*Mai sunt şi alte moduri de compilare, aplicabil la ideograme rare sau total necunoscute operatorului. Enumăr modurile de căutare: după numărul de trăsături, după radical, după codul JIS, sau pur şi simplu îl desenezi cu mausul într-o ferestruică pusă la dispoziţie de compilator, apoi îl alegi dintr-un registru de ideograme asemănătoare.
Multumesc pentru informatii si pentru link
Da, se pare ca nici noua romanizare nu este lipsita de “controverse” (vezi cazul consoanelor surde care devin sonore). Dar incursiunea in universul lingvistic extrem oriental este fascinanta 
Deci multumesc inca o data.
in romanizarea limbilor asiatice ar trebui amintita si limba vietnameza . Anii de ocupatie franceza din Indochina au fortat limbile locale (dialectele) sa treaca la o grafie latina oficiala . Lingvististii francezi au incercat sa aduca la un consens dialectele locale astfel incat ptr. ocupantul francez sa fie mai usor administrarea zonei . Im acest moment , romanizarea limbii vietnameze aduce un plus economic care incepe sa fie resimtita de populatia din zona datorita investitiilor straine care bat la portile vietnamului . din punctele mele de vedere , coreea are cateva motive de a trece la romanizarea limbii coreene .
1. un mod mai facil de conmunicare . ganditi-va ca in scoala primara , copilul din Coreea trebuie sa invete cateva sute de ideograme pentru a putea avansa in studiul celorlalte materii .
2. uniformizarea limbii pe intreg teritoriul tarii
3. datorita gradului inalt de educatie , eliminarea ideogramelor din limba va elibera in memoria tinerilor ce va permite populatiei tinere sa acumuleze noi cunstiinte
4. simplificarea sistemelor informatice (nu mai este nevoie de convertoare )
5. stationarea trupelor americane in coreea a favorizat impunerea limbii engleze in cultura coreeana – populatia tanara stie limba engleza destul de bine si in marile companii , majoritatea comnunicarilor se face in limba engleza permitand comunicarea si cu reprezentantele din strainatate ale companiilor
acestea sunt cateva puncte de vedere