Despre Epigrafie

Epigrafia (gr. epi = deasupra, pe; grapho = a scrie) este o disciplina istorica care se ocupă cu descifrarea şi interpretarea inscripţiilor pe piatră, metal lemn, piele, argilă, tencuială, sticlă, geme, camee, sigilii, bijuterii  în tote limbile vorbite vreodata de societatea umana.   Interpretare surselor epigrafice este conectata la filologie si la paleografia şi ele furnizează date preţioase pentru cunoaşterea proceselor istorice.

Herodot (484 – 428 î.Hr.) a folosit inscripţiile templelor ca izvoare istorice pentru alcătuirea operei sale. El a fost urmat de cercetarea izvoarelor epigrafice şi arheologice de o serie de istorici greci şi romani. În perioada medievală preocupările au continuat, remarcându-se în secolul al 16-lea Conrad Peutinger şi Martin Smet. Aceştia nu au depăşit faza recunoaşterii inscripţiilor ca izvor istoric şi folosirea lor ca atare.

Ca ştiinţă auxiliară a istoriei, epigrafia s-a constituit abia la începutul secolului al 19-lea. August Boekh şi Theodor Mommsen sunt consideraţi fondatorii ei. Încă din anul 1827, A. Boekh arăta scopul şi necesitatea publicării corpusurilor de inscripţii greceşti.

După contribuţia lui August Boekh şi Th. Mommsen, epigrafia s-a dezvoltat în toate ramurile sale. În foarte multe ţări europene a început o adevărată campanie publicitară a corpusurilor inscripţiilor antice. Aceste mari colecţii au oferit material de cercetare pentru apariţia altor lucrări de interpretare. Astfel, în 1885 apăreau la Paris lucrările lui Solomon Reinach “Traité d’épigraphie grecque“ şi René Cahnat “Cours d’épigraphie latine“. Acestea au pus bazele teoretice şi ştiinţifice ale epigrafiei.

În perioada interbelică şi după al doilea război mondial cercetările din domeniul epigrafiei s-au identificat atât prin publicarea de noi inscripţii, cât şi prin editarea a numeroase studii de teorie a acestei ştiinţe. La Paris apare: “Année Epigraphique“ din nefericire o publicatie nu-ai gaseste rolul universal si se ocupa in general de probleme epigrafice minore.

Cea mai recenta si contraversata descoperire din domeniul epigrafic este fara indoiala adevaratul sau falsul osuar a lui Iacob (Ya’akov) fratele lui Iisus . despre acest caz vom discuta  pe indelete intr-o postare viitoare. Deocamdata cateva poze interesante pentru decorul spuselor anterior.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-Distribuire în condiţii identice 3.0 Statele Unite ale Americii Creative Commons.