Prima pagină > Epigrafie, Istoria Scrisului, Paleografie Generala, Tiparul > Despre Incunabul – Pauza pentru Raspunsuri

Despre Incunabul – Pauza pentru Raspunsuri

Dupa ce am facut o introducere rapida a Incunabului am fost intrebat de doi dintre cititorii mei de ce 1501, si de ce (totusi) tiparniţa lui Macarie la mănăstirea Dealu care a imprimat in 1508 “Liturghierul lui Radu cel Mare” nu poate fi considerata Incunabul. Am folosit anacronistul tiparniţa pentru ca ceea ce am avut noi la manastirea Dealu a fost o imprimerie extrem de rudimentara si nu o tipografie care putea imprima Incunabule, asa ca draga Fini chiar daca “Liturghierul lui Radu cel Mare” ar fi fost tiparit, sa zicem in 1480 tot nu ar fi fost Incunabul ci ar fi fost xylograf (xylograph) adica o “carte bloc” . Tehnica de imprimare bloc necesita  sculptura in lemn a intregii pagini. Imprimarea paginii se putea face numai pe o singura foaie (exact ca imprimarile pe imprimantele mai ieftine in zilele noastre), foile fiind lipite dupa imprimare pentru a obtine o pagina din doua foi suprapuse prin lipire.

Puteti citi si comenta articolul pe platforma Politeia World

  1. dumitruagachi
    20/05/2009 la 19:35

    Ce pot sa spun ?… Stiu ca doar un simplu multzumesc nu e de ajuns. Adaug un sentiment de prietenie care se infiripa, dupa unul de dialog intelectual fructuos, ce dureaza de citeva saptamini … Toate textele si ilustratia de pe blog-uri, ca si cele din publicatiile dv., sunt foarte incitante si de o problematica foarte variata. Simt ca particip la un curs de mare tzinuta la distantza (cum se tot practica acum), dar si in contact permanent cu initziatorul. In „Jurnal filosofic”, cartea sa din 1941, daca nu ma insel, C. Noica vorbea de o scoala ce se poate intimpla linga scara de bloc (de filosofie, credea el, eu as spune, in sens socratic, de intzelepciune, si, indiferent de reusita, incercarea este cea care merita!). În textele lui Mihai Şora dialogheza neofitul, „un stiutor” si „un mai stiutor”. Nu credeam ca se poate intimpla sa asist la asa ceva… Dar iata ca toate sunt cu putintza si eu ma bucur enorm pentru asta. Aici, cu verbul „a lucra” nu e simplu. Cele 8 ore de la serviciu, care se fac 9 sau 10, nu-mi ajung de cele mai multe ori. Incit de multe ori imi aduc acasa dosare, cu iluzia de a mai adauga ceva in ele. Insa in ultimul timp dosarele ramin mai deseori nedeschise, citesc incercind sa intzeleg cit mai mult din ce se scrie, din ce scrietzi dv. Aproape ca e greu de tzinut pasul. La scoala asta nu se aduna diplome… E cu totul altceva. Chiar m-a amuzat si titlul, pare un tic: prof. a propus o pauza si a raspuns pe indelete la intrebari din sala… Si discutzia care s-a legat la textul despre vis m-a fascinat. Am citit-o abia în seara asta (20.05). Frumos seminar! Va multzumesc!

  2. dumitruagachi
    20/05/2009 la 19:37

    … de mare tzinuta si tzinut la distantza…

  3. bibliophyle
    20/05/2009 la 20:08

    @Dumitru,
    In primul rand multzumesc. Ai timp sa citesti si maine si poimaine, nimic nu dispare. Fa-ti treaba ta si in putinul timp ramas odihna este importanta. Postarile raman prietene, si vor fi si maine si poimaine si le vei putea citi🙂

    vor fi si altele, mergem mai departe😆

    Complimente Elenei, amaraciunea nu-si are rost. Facem ceea ce facem pentru noi si copiii nostri, nu pentru ei🙂

  4. dumitruagachi
    20/05/2009 la 20:25

    Tocmai ma delectam cu sit-ul CIMEC. Nu-l stiam, asa ca il trec la capitolul surprize placute si mai adaug un multzumesc! Mai bine mai tirziu, cum se spune… La sectziunea „Monumente istorice afectate de seisme” sunt prezente doua obiective exceptzionale din Iasi, la consolidarea carora sunt si eu implicat, Catedrala Mitropolitana si Biserica Golia. Din fericire, stadiul lucrarilor e mult mai avansat decit cel descris pe sit, dar mai e si mult de facut…
    O sa-i transmit Elenei vorbele calde pe ca i le-ati dedicat!
    Despre cartea veche, informatiile de pe CIMEC sunt foarte bine structurate, e un univers fascinant.

  5. bibliophyle
    20/05/2009 la 20:34

    @dumitru,
    lucrurile exista, din nefericire sunt nestiute, ele trebuie si publicate, pentru ca eu cred ca sunt inca cateva mii de interesati care habar nu au de ele, sper ca pana la urma lucrurile se vor mai indrepta🙂

  6. 20/05/2009 la 21:58

    Theo-Phyl,

    acum am dat peste acest răspuns.
    Îmi pare că are greutate mai mare decât tema iniţială. Acum cu adevărat s-a făcut lumină. Arunci cu cadouri în stânga şi-n drapta şi primeşti convenţionalul „mulţumesc”.
    „MULŢUMESC!” din partea mea. Aştept dimineaţa s-o mai citesc pe îndelete. Dimineaţa se aşează gândurile cel mai bine. 🙂

  7. bibliophyle
    20/05/2009 la 22:14

    @fini, salut ai vrut un raspuns ai primit cateva🙂 asta inseamna vorba-lunga, nu?😆

  8. 21/05/2009 la 13:13

    Salut Bibliophyl,

    la tine vorba este întotdeauna bine măsurtă şi a naibii de bine cântărită. Am ce învăţa şi din acest punct de vedere. 🙂 În limbajul nostru există termenul „con giustezza” , asta ne obligă să interpretăm cu precizie, cu justeţe, corect, în măsură.
    Am citit şi răspunsul dat domnului Agachi. Ai făcut alte precizări care elimină semnul de întrebare.
    Intrând şi la „Catalogul colectiv al incunabulelor”, mi-a făcut impresia (care persistă) că e o altă lume. Chiar este o altă lume, e lumea care cunoaşte valoarea unei cărţi din toate punctele de vedere.
    În copilărie aveam în casă un caleidoscop, la care-mi plăcea să privesc schimbarea imaginilor de la capătul tubului obţinute prin rotire. Aşa faci tu cu noi, mai roteşti puţin tubul şi apare altă imagine, la care nu pot să mă binoclez prea mult că iar roteşti. De multe ori nu fac faţă şi mi-e temă încep să mă uit cruciş. 😆
    Încă odată MULŢUMESC.

  9. bibliophyle
    21/05/2009 la 14:33

    @fini multzumesc,
    poti sa fi sigura ca si Razvan ca si mine cand va termina ce are de terninat, va deveni un bun om de stiinta si un profesionist echilibrat. America nu ne face mai destepti (parintii ne-au facut), ea insa ne face sa devenim profesionisti seriosi, crede-ma o vei vedea la tine acasa🙂

  10. bibliophyle
    21/05/2009 la 14:35

    @all, postare noua🙂

  11. 22/05/2009 la 00:03

    Bibliophyl,

    să te audă Cel de Sus!
    Sper ca America ta să-l stoarcă de ce are bun în el.

  12. bibliophyle
    22/05/2009 la 00:06

    @fini amin😆

  13. Nemes Constantin
    27/02/2010 la 01:13

    Interesante articolele dumneavoastra. Din pacate, bibliofilia este o pasiune pe cale de disparitie in Romania.Este o pasiune prea scumpa pentru romanul de rand si prea neinteresanta pentru cei cu bani multi.Intre o minune a tiparului si o minune a tehnicii, cel cu bani multi isi doreste sa mangaie minunea tehnicii! Nobletea cartilor vechi nu a ajuns pana la ei, desi multi au achizitionat si titluri nobiliare!
    Pentru timpul liber, va propun o scurta vizita virtuala intr-o mica biblioteca privata din Romania.

    http://antiqbooks2000.blogspot.com/

    Vizionare placuta!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: