Arhiva

Archive for august 2010

Mântuitorul Străpuns – Qumran 4Q285 – DSS – 5

30/08/2010 3 comentarii

Documentul numerotat 4Q285 este denumit de cercetatori “The Pierced Messiah Text” sau in traducerea mea in limba Romana  “Textul Mântuitorului Străpuns”, descoperit in pestera 4, apropiata de Qumran.  El face parte dintr-un complex mai mare, denumit “The War of the Messaiah” – in romana  “Razboaiele Mântuitorului (Mesiei)”.

Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld

O Constituţie Eseniana – DSS – 4

29/08/2010 7 comentarii


Documentul care poarta numele de “Regulamentul Comunităţi” (Community Rule) codificat drept 1QS, impreuna cu „Regulamentul Congregaţiei” (1Qa-1Qb) si  „Regulamentul de Rugaciune” (1QSb), alcatuesc corpusul constitutiv al sectei Eseniene. In afara Deuteronomului Biblic nu exista un corpus constitutiv mai evoluat decat cel al Eseneilor.

Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld

O Scurta Istorie a Esenienilor – DSS – 3

27/08/2010 2 comentarii

In primul rand nu stiu de ce Eseneii se numesc Esenieni in limba Romana. Fariseii nu se numesc Farisieni. In sfarsit, sa fie Esenieni. Intre noi fie vorba ei nici nu stiau ca se numesc Esenieni. Primul care le-a dat numele acesta a fost Flavius Iosefus (gr. Essenoi), dupa el  – toata lumea, inclusiv evreii de astazi (in versiunea ebraica suna de fapt Isi’im). De fapt tot ceea ce stim despre ei vine de la 3 surse contemporane lor (aproximativ). Flavius Iosefus – „Razboaiele Evreilor”, scris intre 73-75 d.Hr (Cap 2.119-161) si mai tarziu „Antichitati Iudaice”, scris probabil 90-92 (18.11 & 18-22); nota:  Idiotul care a tradus cartea probabil din chineza, nu avea nici macar cultura generala sa stie ca numele cartii este „Despre Antichitatea Iudeilor”, care este totusi cu totul altceva. A iesit in limba Romana in editura Hasefer (editura comunitatii Evreiesti in Romania).

Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld

Citadela de la Qumran – DSS- 2

24/08/2010 3 comentarii

Dupa toate generalitatile din primul articol si inainte de incerca o caracterizare potentiala a locuitorilor Qumranului, benefica  o analiza sumara a ruinelor citadelei. Citadela, pentru ca indoiala locatia arata ca o citadela, adica o localitate fortificata. Daca ne uitam la planul alaturat vom observa existenta unui turn si a unei fortarete centrale, probabil un avampost la intrarea in citadela, si un ultim refugiu in caz de asediu. Turnul (1) de vre-o 12-18 metri care domina o curte interioara in care se puteau adaposti 50-60 de oameni, monahi sau soldati. Aceasta mica fortareata era incercuita cu doua randuri de ziduri, primul de chirpici si al doile de piatra masiva.

Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld

Istoria Manuscriselor de la Marea Moarta – DSS-1

Descoperirea Manuscriselor de la Marea Moarta este deja o parte din istoria umanitati. In postarile viitore noi vom pastra terminologia consacrata si le vom denumi DSS (Dead Sea Scrolls). TOATE postarile sunt fragmente traduse din lucrari originale (ale mele), care sunt bazate pe o bibliografie destul de consistenta. Daca cineva doreste sa le foloseasca la orice lucrare, nici o problema, trebuie insa sa ceara prin e-mail bibliografia, pentru a nu incalca drepturile de autor al altora si va trebui sa le mentioneze in lucrarea respectiva.

Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld

Inscripţia Duenos – cel mai vechi text latin

19/08/2010 3 comentarii

Inscripţia Duenos (bonus in latina clasica – tradus in româna, in sensul de orfandă) este probabil cel mai vechi text latin descoperit pâna astăzi. Textul este inscripţionat pe lateralele unui kernos (suport de teracotă pentru cateva  vase) care contine trei vase de argilă arsă interconectate. Descoperirea a fost facută de arheologul german Heinrich Dressel in 1880 pe colina Quirinal. Colina Quirinal (lat. Collis Quirinalis) este una din cele şapte coline ale Romei, poziţionată spre nord-est faţă de centrul istoric al oraşului Roma, din Italia. Conform unei legende, Dealul Quirinal a fost locul în care se găsea un mic sat al sabinilor, în care ar fi trăit Titus Tatius, după ce a încheiat pacea între romani şi sabini. Aceşti sabini au înălţat un altar în onoarea zeului lor, Quirinus, dealul primind numele zeului. Citește mai mult…

Limba Latină (Lingua Latīna)

17/08/2010 3 comentarii

Limba latină face parte din grupa limbilor romanice, subgrupa peninsulară. Latina s-a nascut si a fost vorbită în regiunea din jurul Romei numită Latium (Lazio), de unde provine si denumirea de „Latina” – limba vorbită în Latium. Latina a coexistat o perioada istorica de jumatate de mileniu impreuna cu celelalte limbi peninsulare: Etruscă, Ligurică, Leopontică, Liburniană, Iliră – in Nord; Umbriană, Oscană, Mesapică, Sicelă in Sud.  Timp de cinci secole latina a evoluat devenind lingua franca a imperiului Roman impreuna cu limba Greacă. Alfabetul Latin este un sincretism intre alfabetele vechilor limbi peninsulare. Majoritatea cercetatorilor sunt de acord cu cele patru perioade de dezvoltare a limbii latine: Latina vecheVetus Latina sau Prisca Latinitas, reprezentată de Lucius Livius Andronicus, fondatorul dramei latine (aprox sec III-lea î.Hr.); Latina clasicaSermo Latinus sau Sermo Nobilis, reprezentată de Marcus Terentius Varro, gramatic si autor si de Marcus Tullius Cicero, orator, politician si autor ambi au trait in secolul al II-lea î.Hr.; Latina TârzieMedia et Infima Latinitas, latină care a aparut in timpul dinastiei Nerva–Antonină in secolul al II-lea d.Hr. si care a devenit si latina eclesiastică occidentală, reprezentata de Tertullian si Ciprian. Aceasta latina este de multe ori confundata de Latina Vulgară, cu care are tangente dar este absolut diferită. Citește mai mult…

Limbile romanice (neolatine)

15/08/2010 4 comentarii

Toate limbile romanice sunt derivate ale latinei vulgare (latinum vulgare). Latina vulgară este un dialect popular al limbii latine vorbit de legioniari romani, colonizatori şi comercianţi ai Imperiului Roman, deosebită de limba clasică folosită de literaţi şi de clasele superioare ale societăţii. Între anii 350 î.Hr şi 150  expansiunea Imperiului a dus la aceea că latina a devenit limba vorbită si scrisă dominantă a Europei de Vest şi de Sud continentale, influenţând de asemenea dialectele folosite în Marea Britanie, Africa de Nord şi partea de nord a Balcanilor. Citește mai mult…

Bibliophile Notes

Bibliophile Notes” este o publicaţie electronică care aduce în atenţia cititorilor blogului informaţii si fragmente din ediţii bibliofile valoroase aflate in colecţia mea personală. In anul 2009 am publicat 5 numere pentru abonaţi, care le ofer acum tuturor cititorilor. Din aprolie 201 voi relua publicarea lunară a acestei publicaţii.

Bibliophile 1 – conţine informaţii si pictoriale din Codex Aureus, Sarajevo Haggadah,  Biblia Alba  si Caligrafie araba.

Bibliophile 2 – conţine informaţii si pictoriale din Coranul Musulman, Moise Maimonide – Despre Credinţa, Editie Bibliofila al-Qur’ăn (din Persia) si Editie Bibliofila din Maimonides – Călăuza rătăciţilor.

Bibliophile 3 – conţine un text interesant al lui Umberto Eco despre Très Riches Heures si prima parte a ediţiei bibliofile al ecestei capodopere medievale –  “Très Riches Heures du Duc de Berry”

Bibliophile 4 – conţine  a doua parte a ediţiei facsimile “Très Riches Heures du Duc de Berry” si Ediţia Facsimila “Manuscrisele de la Qumran”

Bibliophile 5 – conţine o descriere si fragmente din Chronica Picta – Chronica de Gestis Hungarorum si fragmente facsimile din Codices Borgia,   Codex Laud si Fejervary Mayer.

Download: BIBLIOPHILE_NOTES-PILOT-1 ; BIBLIOPHILE_NOTES-PILOT-2 ; BIBLIOPHILE_NOTES-PILOT-3 ; BIBLIOPHILE_NOTES-4 ; BIBLIOPHILE_NOTES-5

Elenica – Limba greacă

10/08/2010 8 comentarii

Greaca (Ελληνικά, eleni’ca) este o limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începînd cu secolul XVII î.Hr.La origine a existat o mare varietate de dialecte, sistematizate azi în patru grupuri : arcado-cipriot, occidental, eolian si ionianatic.

Varietatea dialectelor greceşti se poate urmări în timp şi spaţiu cel mai bine cu ajutorul inscripţiilor, care s-au păstrat într-un număr foarte mare. Dintre aceste însă numai cîteva au ajuns sa fie întrebuinţate şi în literatură. Aceste sînt dialectul ionic, atic, doric şi eolic. Dialectul ionic este vorbit în Ionia, în Ciclade, pe insula Eubea şi în coloniile ionice. În acest dialect sînt scrise epopeele homerice, poemele lui Hesiod, operele poetice ale acelora care i-au imitat, poezia elegiacă şi cea iambică, opera istorică a lui Herodot şi scrierile despre medicină ale lui Hippocrate. Citește mai mult…