Prima pagină > Generalitati, Istoria Scrisului, Lingvistica > Limba Chineză / 3 – Scrisul (1)

Limba Chineză / 3 – Scrisul (1)

Majoritatea lingviştilor cred că scrisul a fost inventat în China în a doua jumătate a mileniului al II-lea î.Hr. şi că nu există nici o dovadă care să sugereze transmiterea scrisului chinez dintr-o sursa straina de locatia geografica in care s-a format. Cele mai timpurii exemple de scris chinez au fost datate in perioada 1500-950 î.Hr. (dinastia Shang) şi au fost înscrise pe suprafete de oase şi carapace de ţestoasă – asa numitele „oracole de oase”.

Scrisul de pe aceste „oracole de oase”,  cunoscut ca jiăgŭwén – literal „scrijelit pe os”, au fost utilizate pentru divinaţie si prezicere a viitorului. Oasele au fost apoi inscripţionate cu detalii de întrebări şi răspunsuri. Cele mai multe dintre întrebări se refereau la vânătoare, război, starea vremii şi selecţie de zile de bun augur pentru ceremonii personale.

Chineza este scrisa cu caractere numite Hanzi, care sunt grafate în limitele unui pătrat imaginar, în mod tradiţional, aranjate în coloane verticale, citite de sus în jos şi de la dreapta la stânga, în coloane. In perioada recenta lucrurile sunt in schimbare si vom discuta despre asta in postarile urmatoare.  Caracterele chinezesti sunt morfeme independente ale modificărilor fonetice. Caracterele chinezesti au evoluat de-a lungul timpului din formele primitive de hieroglife. Ideea că toate caracterele chinezesti sunt fie pictografe sau ideografe este una greşită: cele mai multe caractere combină elementul fonetic şi sunt alcatuite din componente fonetice şi radicali semantici. Numai cele mai simple caractere, cum ar fi 人 ren (om), 日 ri (soare),山 shan (munte), 水 shui (apă), pot fi în întregime considerate pictograme. În anul 100 d. Hr., inteleptul renumit Xǚ Shen, în perioada Dinastiei Han, a clasificat caracterele în şase categorii şi anume: pictografe, ideografe simple, ideografe compuse, împrumuturi fonetice, compuşi din caractere fonetice şi caractere derivate. Dintre acestea, doar 4% au fost clasificate ca pictografe, iar 80-90% ca si compuşi, constând dintr-un element semantic, care indică sensul şi un element fonetic, care indică pronunţia.

Caracterele moderne sunt scrise folosind stilul standard (kǎishū). Diferite stiluri scrise sunt, de asemenea, folosite în caligrafia din Asia de Est, inclusiv scrisul de stampilă (zhuànshū), scrisul cursiv (cǎoshū) şi scrisul documentar (lìshū). Caligrafii pot scrie cu caractere tradiţionale şi simplificate, dar au tendinţa de a folosi caracterele tradiţionale pentru arta traditionala.

În prezent, există două sisteme de caractere chinezeşti. Sistemul tradiţional, folosit în Hong Kong, Taiwan, Macao si de chinezi în afara Chinei continentale. Formele de caractere standardizate datează de la sfârşitul dinastiei Han. Sistemul simplificat de caractere chineze, elaborat de conducerea Chineza în 1954 a promovat alfabetizarea în masă, cu o simplificare a simbolurilor tradiţionale, prin reducerea numărului de ştrihuri, multe forme amintind stilul rapid de scriere a caracterelor prescurtate.

Caracterele chinezesti sunt scrise cu următoarele douăsprezece trăsături (strokes)  de bază (vezi mai jos):

Un caracter poate fi format din  1 şi pana la 64 de trăsături. Nu există o ordine stabilită de a scrie trasaturile  fiecarui caracter. În dicţionare, caracterele sunt ordonate in functie de numărul de trasaturi pe care le conţin.

Vom continua despre scrisul chinez in postarea viitoare.

  1. 20/01/2011 la 19:27

    Mişto, cum se scrie proaspăt: cu trei peşti. Dacă ar fi ca româna să adopte scrierea hieroglifică, proaspăt s-ar scrie cu două ape, iar rece cu trei ape. (rece de la latinescul recens = proaspăt). Oricum, de cîte ori văd ideograme cu elemente repetate, îmi amintesc de bancul cu Bulankamon. -Bulankamon, Tutankamon era bărbat viril se scrie cu trei testicoaie, nu cu două.

    Da, combinaţia radical-fonem este un strat recent, şi ceva mai logic. Asta ne ajută să ne dăm seama care sunt semnele cele mai vechi.

    Cel mai uşor se pot data (în timp relativ) ideogramele mamiferelor. Ideogramele pentru animalele (domestice) cu care omul avea contact cotidian sunt şi cele mai vechi. Ele nu au elemente comune. Cu excepţia celei destinate pisicii, sunt pictograme tipice. Odată cu depăşirea epocii minimaliste, cînd scrierea s-a rafinat, şi s-a pus, de pildă, problema transpunerii numelor sălbăticiunilor, alcătuirea s-a făcut astfel: s-a desemnat radicalul derivat din 獣 (jivină) drept indicator de animal (cu păr), iar în jumătatea cealaltă a ideogramei (de regulă partea dreaptă) s-a înscris pronunţia. Exemple: 豹、 猫、 狼 (panteră, pisică, lup). Scrierea nu are legătură cu conformaţia animalului, ci doar cu clasa/genul şi respectiv pronunţia.

    Tot aşa, cînd s-a pus problema denumirii peştilor în scris: Ideograma generică 魚 (peşte) a devenit radical, iar în partea cealaltă s-a pus fonemul. E drept, balena (鯨) are ca radical tot peştele. Dar asta ţine de taxonomia vremii.

    Alte exemple: păsările, organele moi, sentimentele, stările sufleteşti urmează aceleaşi reguli de compunere: pasăre->raţă (鳥→鴨), carne->ficat (肉→肝), inimă din patru trăsături->pasiune (心→恋) şi respectiv inimă din trei trăsături->regret (心→悔).

    • Theophyle
      20/01/2011 la 19:45

      Draga Marius salut🙂
      Ce m-as face fara comentariile tale care lumineaza cu modestie si eleganta articolul. Iti multumesc mult in numele meu si al cititorilor care citesc postarile mele.

      • 20/01/2011 la 20:36

        Vai, Theophyle, mă copleşeşti! Uite, ca să vă bruiez temeinic, am o teorie care spune că inventatorii caracterelor chinezeşti nu şi-au pus decît tîrziu problema categoriilor hidrografice, semn că iniţial hieroglifele au apărut undeva, în inima continentului, pe malul unui rîu. Dacă nu ar fi fost aşa, ideograma pentru mare-ocean ar fi fost morfologic un solid (precum 川).

        Clasificarea s-a făcut ulterior, tot prin compuşi. Cum? Se păstrează apa în radical, în timp ce restul e fonem. Exemple: iaz (池), mare (海), ocean (洋), fluviu (河), lac (湖), ogaş* (沢), mlaştină (沼), mare deschisă (沖).

        ––––––––
        * Nu am prins nici pînă azi sensul corect al ideogramei 沢 (în Chineză, citită probabil tse ca în Mao Tse-dun). Mă poţi ajuta? Îţi mulţumesc.

  2. Theophyle
    20/01/2011 la 20:43

    Marius este sinonimul japonezului „Kanazawa” adica marsul de aur sau „mărșăluitorul de aur / sau maret

    • Theophyle
      20/01/2011 la 20:44

      沢 – 金沢

      • Theophyle
        20/01/2011 la 20:45

        Cat despre teorie ar putea fi plauzibila. Am sa-mi consult documentatia istorica🙂

    • 20/01/2011 la 21:46

      Mulţumesc, Thephyle! Pe semne că sunt deosebiri de percepţie. Nu am un dicţionar academic, dar sawa e prezent în dicţionarul electronic ca mountain stream. De aceea i-am zis ogaş. Cum ar veni: Ogaşul cu/de aur. Dacă ţinem seama că pe acolo a fost multă vreme regiune auriferă (ca de altfel în insula Sado un pic mai încolo, în Marea Japoniei) Kanazawa = Pîrîul (de) Aur(ifer) ar face sens. În vorbirea curentă am dat rar de sensul din dicţionar, dar chiar şi atunci am avut neclarităţi. E izvor, torent sau pîrîu? De aceea, provizoriu l-am botezat cu un regionalism; ogaş. În citirea on este rar folosit. Pînă acum l-am întîlnit doar în koutaku (luciu/ lucios); koutakushi – hîrtie lucioasă. Iar dacă socotesc şi Mou-taku (Mao-tse = pîrîul păros) ar fi a doua prezenţă, deşi e nume propriu. Nu ar fi o alăturare ciudată, ţinînd seama că şi în M.Retezat există un „calc”. La o adică, un oportunist (V.Ponta?) ar putea demonstra prin hidronim că românu-i frate nu numai cu codrul, dar şi cu chinezul. Şi hopa, creditul chinez!

      • Theophyle
        20/01/2011 la 21:56

        Kanazawa se poate traduce si ca mlastina sau pamant mlastinos aurifer.

        Exista o legenda pe care am citit-o intr-un manuscris vechi un anume Imohori Togoro, taran a sapat la orez si a gasit aur.

        Acolo s-au folosit de Kanazawa ca locativ al mlastinei de aur.

      • 20/01/2011 la 22:13

        Interesant. Un alt sens poate fi cel de mlaştină. Şi chiar denumeam legendarul lideru chinez: Mlaştina-Păroasă-de-la-Răsărit. Nu aş putea să spun cum s-ar deosebi sawa de numa, sau de shitsugen. Pe semne numa e numai nămol, sawa trebuie să aibă ceva lucios, oglindă de apă deasupra, în timp ce shitsugen, aşa cum se poate deduce din nume, ar fi mlaştină înierbată, tinov, moceriţă (cu trifoi/ M-au cerut la maica doi).

  3. Theophyle
    20/01/2011 la 23:29

    Marius, deja speculam cat se poate😆

  4. Paul
    22/01/2011 la 12:11

    Multumesc pentru noile lamuriri. Eu chiar credeam ca fiecare caracter reprezinta un concept; nu stiam ca exista si elemente fonetice. Exista undeva un curs online de invatat scrierea chineza ?

    Oricum, raman cu regretul ca nu exista o scriere complet ideografica, care sa permita fiecaruia sa citeaqsca pe limba lui. Speram ca Dumnezeu, atunci cu Turnul Babel cand a incurcat limbile oamenilor, sa fi lasat macar o scriere comuna.

    • Theophyle
      22/01/2011 la 12:23

      salut Paul,
      am sa caut cele mai facile metode de a invata on-line si am sa le postez.Dar exista o o scriere complet ideografica😆 semnele de circulatie! http://en.wikipedia.org/wiki/Traffic_sign

      • Paul
        23/01/2011 la 13:45

        Nu este complet ideografica si mai este si cultural dependenta. Imi amintesc ce amuzat am fost cand am vazut in UK un indicator care ma anunta ca urmatoarea benzinarie este peste 5 … metri ! (m = mile, sau metri ?)

        Pe de alta parte, chiar in „tara sora” Italia, este greu pana te obisnuiesti cu conventiile; in loc sa indice „inainte” printr-o sageata in sus, ei indica printr-o sageata la stanga (!) am facut un sens giratoriu de doua ori, pana sa ma prind ca altfel nu se poate … Oi fi eu nebun, dar mi-au confirmat si altii.

        OK, stiu ca a fost o gluma🙂 Si tot in aceeasi nota, sa nu uitam ca exista o multime de ideograme, care indica, biroul de informatii, liftul, scarile rulante, usa pe care trebuie sa intram la toaleta in functie de sex etc.

        In ceea ce priveste accesibilitatea, se vorbeste tot mai mult despre „accesibilizarea mediului fizic si virtual pentru analfabeti”; solutia o reprezinta ideogramele. Hazliu este ca acestea devin tot mai complexe si oricum trebuie invatate🙂

  5. maya
    23/01/2011 la 11:45

    Buna ziua si buna sa va fie inima!😆

  6. Theophyle
    23/01/2011 la 13:51

    Paul, a fost o gluma🙂
    Cred ca avem mari probleme conceptuale in special culturale de a concepe un scris de acest gen. Poate pentru o anumita patura sociala ar merge (nu sunt elitist de felul meu). Nu stiu daca cineva s-a gandit la asta.

    P.s. ti-am raspuns pe contributors🙂

    • 23/01/2011 la 19:00

      S-a gîndit Montesquieu. A examinat posibilitatea folosirii caracterelor chinezeşti în sintetizarea unui limbaj scris, cu oarecare universalitate. Francofon din fire, se pare că s-a lăsat repede păgubaş, ţinînd seama de opoziţia: limbă analitică (franceza) – limbă sintetică (chineza). Dacă pluralul şi genul ar fi mers îmbrobodite cumva din context, ar fi fost practic imposibil să unifice sintactic relaţiile de apartenenţă, de cauzalitate etc.

      • Paul
        24/01/2011 la 12:42

        DeLaEpicentru: Chinezii cum descriu relatia de apartenenta (cauzatiltate etc.) ? fonetic sau ideografic ?

        Pe de alta parte, daca scrierea chineza nu este complet ideografica (asa cum in ignoranta mea de inginer credeam), inseamna ca nici dialectele chinezesti nu sunt chiar atat de diferite; ba chiar au o anumita parte identica (cea care este codificata fonetic in scris). Gresesc ? cred ca da …

        Theophile: Multumesc pentru raspuns, dar unde este „Contributors” ?

      • 24/01/2011 la 16:06

        @Paul: Nu ştiu cum relaţionează chineza practic elementele sintactice (probabil prin particule, deci, fonetic, ca şi în japoneză) însă topica frazei este cu totul alta decît în franceză*, de pildă. Mai aproape de cea a englezei în chineză, şi mai aproape de cea a germanei în japoneză, ceea ce nu ajută un vorbitor de franceză sau de română în înţelegerea aceluiaşi lucru în cazul unei ipotetice universalizări a scrierii ideografice.

        –––––
        * în limbile analitice, apartenenţa unui element la o mulţime se exprimă prin zoom-out (Ionel din Scăeni – Prahova – România) în timp ce în limbile sintetice (cazul japonezei) e invers; zoom-in: Romania-koku, Prahova-ken, Scăeni-Cho no Ionel.) în care no este particula de apartenenţă. Într-un fel, ideogramele compuse reproduc felul în care se formează denumirea ştiinţifică a vietăţilor. Ex: Homo sapiens, adică, genul, urmat de specie.

  7. Theophyle
    24/01/2011 la 12:46
    • Paul
      24/01/2011 la 13:21

      Asa este, eu eram (dar nu recunosc). Multumesc🙂

  1. 14/02/2012 la 16:12
  2. 15/02/2012 la 16:22

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: