Limbile francone – Dialectul săsesc

Franconia (Franken) este o regiune în Germania de sud. Franconia se întinde în mare parte în Bavaria de Nord, nord-estul landului Baden-Württemberg şi sudul Turingiei. Oraşele mai importante din regiune sunt Nürnberg şi Würzburg. Dialectul săsesc (saksesch, ger. sächsisch) face parte din sub-grupa germanica numita “francona” si a fost limba vorbită de coloniştii germani care au populat teritoriile Pământului crăiesc (Fundus Regius) începând din secolul al XII-lea şi până în secolul al XIV-lea. Acest dialect, care a fost folosit până în secolul al XX-lea în aproximativ 240 de localităţi întemeiate de saşi, îşi are originea de bază în graiurile francone de pe cursul mijlociu al Rinului la care s-a adăugat pe parcursul procesului de colonizare elemente din Germania centrală, de est şi de sud.

Încercările lingviştilor care au dorit să găsească în evoluţia dialectului săsesc o periodizare, se pot sintetiza în următoarele faze stabilite de Andreas Scheiner, cel mai insemnat expert in sub-dialectul sasesc [Die Mundart der Burzenländer Sachsen & [1] ] :

• originea renană a cărei amprentă se stabileşte după anul 1141.
•  asimiliarea elementelor saxone după anul 1241.
• influenţa Reformei luterane de după anul 1522, introdusă de către Johannes Honterus precum şi a limbii germane moderne.
• limpezirea şi conturarea dialectului după anul 1666 când Johannes Tröster publică la Nürnberg: „Das Alt und Neu-Teutsche Dacia”[1]

 Aşezarea geografică a localităţilor populate de saşi precum şi locul de origine al coloniştilor şi-a pus amprenta asupra limbii localnicilor. Astfel, K.Rein după lungi investigaţii a stabilit că influenţa limbii vorbite în sudul Germaniei asupra graiurilor din nordul Transilvaniei constituie diferenţa principală faţă de graiurile vorbite în sudul Transilvaniei.[2] Specialiştii deosebesc două dialecte:

• cel vorbit în nordul Transilvaniei care este reprezentat de două zone distincte avand ca centre regionale Bistriţa şi Reghin din Districtul Bistriţei.
• cel vorbit în sudul Transilvaniei având o diversitate accentuată de alte 7 centre administrative (Siebenbürgen)

Modul de autoadministrare şi uneori izolarea geografică a diferitelor localităţi a generat o „policromie” de graiuri săseşti locale. Cu toate acestea, dialectul vorbit a ajuns în cele din urmă la o structură unitară, chiar dacă unele caracteristici ale sale sunt datorate unor regiuni mai restrânse. Ca şi alte dialecte care s-au dezvoltat departe de teritoriile de origine, dialectul săsesc a păstrat o mulţime de forme lingvistice medievale care sunt inexistente sau foarte rare în Germania. Lexicul săsesc pe lângă fondul principal de cuvinte de provenienţă germană mai conţine şi:

• cuvinte care au înţeles diferit faţă de cuvintele din limba literară germană.
•  cuvinte specifice săseşti.
• cuvinte dispărute din limba germană şi din alte dialecte.
• cuvinte dialectale germane.
• cuvinte preluate din limba română şi limba maghiară [3]

Bibliografie, note si citate:

[1] A.Scheiner – Denkzeiten siebenburgisch-sachsischer Sprachgeschichte – în: Korrespondenzblatt des Vereins fur siebenburgische Landeskunde, vol.49, 1926, p.72-77; K.K.Klein – Das Ratsel der siebenburgischen Sprachgeschichte – în: Transsylvanica, p.90-139.
[2] K. Rein – Der bairische Anteil am Siebenburgisch-Sachsischen nach den Karten des Siebenburgisch-sachsischen Sprachatlasses, în: Sudostdeutsches Archiv, 1963.
[3] B.Capesius – Wesen und Werden des Siebenburgisch-Sachsischen, vol.8/1, 1965, p.19 şi 22-25. Wikicommons.

Publicitate