Arhiva

Archive for the ‘Epigrafie’ Category

Manuscrisul Ashkar-Gilson

30/01/2012 3 comentarii

Manuscrisul Ashkar-Gilson  este rezultatul unei descoperiri accidentale, care aduce lumină asupra transmiterii manuscriselor într-una din perioadele cel mai problematice din istoria Bibliei ebraice si implicit al Vechiului Testament crestin.

Manuscrisul Ashkar-Gilson este format din doua fragmente diferite care alcătuiesc împreună textul Cântării de laudă (din Exodul 15), cântată de poporul Israel după eliberarea din sclavia egipteană, când a asistat la distrugerea armatei faraonului, în Marea Roşie. Cercetătorii cred că pergamentul a fost scris în jurul secolului al VII-lea, undeva în Orientul Mijlociu, posibil în Egipt. Nu este cunoscut modul în care cele două părţi au fost separate şi nici ce s-a întâmplat cu restul manuscrisului.

Cititi articolul integral pe situl Politeia World

Codicele Iordanian: o introducere

09/04/2011 6 comentarii

Desi “dezvaluirile” referitoare la descoperirea Codicelui (Codex) Iordanian bantuie presa internationala de aproape o luna si cea romaneasca de doua saptamani, am hotarat sa astept pana voi putea primi materiale stiintifice consistente despre aceasta descoperire, inclusiv ilustratii la nivel tehnic corespunzator, care sa-mi permita cateva aprecieri preliminare. Din nefericire, ca de obicei, presa a preluat stirea ca senzatie, desi dupa parerea mea, ea nu poate fi senzationala si am sa explic in cateva randuri de ce.

Citește mai mult…

Excursus: manuscrisele de la Dunhuang

17/02/2011 2 comentarii

Manuscrisele de la Dunhuang sunt fara indoiala versiunea chineza a manuscriselor de la Marea Moarta (Qumran) sau de la Nagi Hammadi. Dunhuang este o localitate in nord-vestul Chinei, in care se afla pe un perimetru de 25 de kilometri 492 de temple budiste. In aceasta regiune, localizata intr-o “oaza” pe “drumul matasii”, exista zeci de pesteri (numite colectiv pesterile celor 1000 de Budha sau simplu pesterile Mogao – mò gāo kū).

Citeste articolul integral pe situl Politeia World

Limba Punică (Cartagină)

26/10/2010 6 comentarii

Limba Punica sau limba Cartaginei este o limba semita vorbita in Nordul Africii si disparuta de cel putin un mileniu si jumatate. Limba a fost vorbita pe litoralul Magrebian al Africii si pe cateva insule Mediteraniene. Punica este o variatie a limbii Fenicienilor care au fost primii colonisti ai Cartaginei.

Cititi articolul integral pe Politeia World.

Limba Feniciană

06/10/2010 4 comentarii

Fenicia a fost una dintre cele mai vechi civilizații ale Orientului Mijlociu. Teritoriul Feniciei  a ocupat centrul si nordul Canaanului, inclusiv teritoriul  de-a lungul costei Libanului și Siriei și nordul Israelului din zilele noastre. Cultura feniciană era o cultură  maritima care s-a răspândit de-a lungul Mării Mediterane,  între anii 1200 î.Hr. si 300 î.Hr. Deși există dezbateri pe seama subiectului dacă canaanienii și fenicienii sunt doua popoare diferite, parerea mea este ca ambele popoare fac parte dintr-o uniune tribala care a generat mai tarziu (inceputul secolului al XI-lea î.Hr o parte importanta a poporului israelit, adica evreii antici).

Cititi articolul integral pe Politeia World.

Tabletele de aur Pyrgiene / Etrusca – 3

02/10/2010 2 comentarii

Tabletele de aur din Pyrgi au fost descoperite in anul 1964  pe locul unui sanctuar pagan (astazi identificat ca etrusc) in orasul Santa Severa (in antichitate Pyrgi)  pe coasta Tireniană a Italiei.  Tabletele sunt inscriptionate in foi de aur masiv de aproximativ 20-21 de carate, suficient de maleabile pentru inscriptionare si de dure pentru a se pastra. Doua dintre tablete sunt inscriptionate in limba Etrusca, o a treia tableta in limba Feniciana. Textul Fenician nu corespunde textului Etrusc, din cat a fost posibil de tradus pana in zilele noastre.

Articolul integral poate fi citit pe Politeia World

Manuscris: „Liber linteus” / Etrusca – 2

26/09/2010 4 comentarii

Liber linteus este  cel mai lung text cunoscut redactat în etruscă, o carte veritabilă, scrisă pe pânză, care a fost fragmentată pentru înfășarea unei mumii egiptene. Trei fragmente au dispărut. Mumia se află în muzeul național al Croației din Zagreb. Textul caligrafiat  în negru și roșu, pe 12 coloane, provine din sec. I î.Hr. și conține circa 230 rânduri, respectiv 1.200 de cuvinte lizibile. Repetițiile sugerează un caracter ritual al textului. I se mai spune “calendarul religios”, care prevede data și locul pentru fiecare zi pentru ceremoniile dedicate zeităților. Citește mai mult…

Limbile Tyrsenice: Etrusca – 1

23/09/2010 4 comentarii

Limbile tyrsenice sunt o clasificare noua (1998), propusa de Helmut Rix (1926 – 2004), reputat expert german in limbile indo-europene si limba etrusca. Numele provine de la cuvantul grec Tursānioi si cuprinde o grupa lingvistica compusa din Raetica (Raetic), limba vorbita in Alpii de sud, limba Lemnie (Lemnian) originara in Marea Egee (insula Lemnos) si limba Etrusca. Personal cred ca Helmut Rix are dreptate. Teza lui Rix este din nefericire minoritara. G.M. Facchetti catalogheaza grupa tyrsenica ca sub grupa a limbilor Egeene (Aegean family), impreuna cu Eteocipriota si Minoica (Eteocretana), despre care am mai discutat.

Articolul poate fi citit integral si comentat pe Politeia Word

Cartea lui Habacuc-Avacum / 1QpHab – DSS – 6

16/09/2010 8 comentarii

Cartea lui Habacuc (Habakkuk – Avacum in  traducerea BOR, Habacuc  in traducerea Cornilescu) este cartea a opta din cele 12 carti ale profetilor. Probabil scrisa la sfarsitul  secolului al VII-lea i.Hr., imediat inaintea caderii Ierusalimului si cucerirea lui de babilobieni. Cartea este si cea mai scurta carte din Biblia Ebraica / Vechiul Testament.

Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld

Excursus: Limba Japoneza – 1

04/09/2010 3 comentarii

Disclaimer: Nu cunosc limba japoneza moderna. Cunostintele mele sunt legate de limba japoneza medievala,  folosita in vestul Japoniei (dialectele unpaku si chugocu) pe care le-am folosit in cateva traduceri ale fragmentelor japoneze din cele “24 istorii” (Twenty-Four Histories) – Cartea lui Song (Sòng Shū – 488 d.Hr., compilata de Chen Shou) si Cartea lui Liang (Liáng Shū – 636 d.Hr., compilata de Shen Yue) ale dinastiilor  de sudice.

Limba japoneza este o limba logofonetica, bazata pe un scris  care combina o traditie veche de un mileniu si jumatate cu inovatii pe parcurs pana in zilele noastre. La baza acestui scris se pot evidentia un set de logograme chinezesti si combinatia a doua sisteme de inscriptionare silabica (silabare) de aceasi origine.

Citeste articolul integral pe Polliteia World