Arhiva

Posts Tagged ‘Cultura Manuscrisului’

Codicologie chineză – 1

30/09/2012 2 comentarii

Acum aproape un an si jumatate am scris despre “Manuscrisele de la Dunhuang”, care sunt fara indoiala versiunea chineza a manuscriselor de la Marea Moarta (Qumran) sau de la Nagi Hammadi. Dunhuang este o localitate in nord-vestul Chinei, in care se afla pe un perimetru de 25 de kilometri 492 de temple budiste. In aceasta regiune, localizata intr-o “oaza” pe “drumul matasii”, exista zeci de pesteri (numite colectiv pesterile celor 1000 de Budha sau simplu pesterile Mogao – mò gāo kū).

Astazi o sa incepem  o incursiune codicologica generala  a tipului de astfel de manuscrise. Manuscrisele sunt de doua feluri: sul (scroll) sau carte (codex). Chinezii, desi sunt pe drept consideratii inventatorii hartiei au cunoscut foarte tarziu formatul de carte (codex), primele scrieri in format de carte in limba chineza arhaica sunt gasite cam in secolul al IX-lea d.Hr.

Hârtia

În jurul anului 200 î.Hr. hârtia are folosită deja în China, pe atunci confecţionată din cârpe de mătase. Demnitarul chinez Tsai Lun (48-118) a inventat hârtia în varianta ei mai modernă, materialele de bază fiind cânepa, ţesătura şi bumbacul amestecate cu apă, transformată în pastă şi întinsă pe o foaie, mai tarziu au fost schimbate dresurile textile cu miezul arborelui de dud, din care se obtinea aceasi pasta printr-un procedeu simplificat.  Un document indică precis că hârtia, a fost descoperită în anul 98, însă procedeul de fabricare a fost ţinut secret până secolul al VIII-lea, când Samarkandul care era un centru însemnat de producere a hârtiei a cazut in mainile musulmanilor.

Hârtia a ajuns în Bagdad în 793, în Siria şi Egipt în cca. 900 şi în Africa de Nord puţin după aceea.  În Europa hârtia a ajuns târziu, abia prin anii 1100 iar prima fabrică de hârtie din Europa este deschisă în 1150 la Xàtiva in Valencia, Spania Islamica.  Mai târziu au apărut fabrici şi în Franţa, Germania, Anglia. Din nefericire, bigotismul catolic din Europa medievala a intarziat folosirea masiva a hartiei in Europa. In 1221 d.Hr. Imparatul Frederick  al II-lea cel mai puternic om din Europa acelor vremuri, declara ca tote documentele scrise pe hartie sunt nerecunoscute si nu pot fi validate. Paralel cu aceste mizerii ale Europei occidentale, in China era folosita hartia igienica produsa din paie de orez incepand cu secolul al VI-lea (Needham, Volume 4, p. 123) si banii de hartie numite Jiaozi  (bacnote) au inceput sa fie folositi in mod curent din secolul al X-lea.

Desi au fost construit fabrici de productie a hârtiei pe tot cuprinsul Europei, marea majoritate a cantitatii de hartiei ajungea inEuropa din Imperiul Otoman pana la sfarsitul secolului al XVII-lea. Pe teritoriul Tarilor Romanesti, primul act oficial scris pe hârtie este dat de Mircea cel Bătrân Mănăstirii Tismana în anul 1406, iar în România primele fabrici s-au construit în 1539 la Sibiu şi în 1546 la Braşov.

Cerneala

Istoria de cernelurilor chineze este extrem de veche si ajunge  pana in secolul al XVII-le  î.Hr. Pentru a produce cerneala, chinezii utilizau plante naturale (bogate in coloranti),  enzime animale si diverse minerale. Mai tarziu, chinezii au produs cerneluri bazate numai pe materiale minerale, cum ar fi grafit, care a fost extras sau gasit la sol si  apă in care se dizolva diferite substante colorante sau diluante.

Amestecul  se aplica cu perii de de diferite formate si dimensiuni  produse special pentru aceasta cerneală. Exista dovezi ca primele cerneluri chineze, aplicate cu un fel de creioane de carbune / grafit sau stilouri cu penita  (inksticks) asemanatoare cu cele moderne cam din anul 256 î.Hr. Aceste “stilouri” sau “creioane” foloseau produse din funingine si clei animal.

Continuam saptamana viitoare cu codiologia chineza!

Anunțuri

Despre Codicologie

23/09/2012 7 comentarii

Codicologia este disciplina istorica care se ocupa cu tehnica de scriere si producere a manuscriselor, urmărind elementele grafice, sistemele de producere a materialelor de tăiere și liniere a filelor, modul de numerotare ale acestora, stilul și ornamentația paginilor iluminate, producerea copertelor si modul in care aceste mansucrise au fost legate si pastrate initial. Ca disciplina codicologia s-a desprins din ramura principala a paleografiei pe la inceputul secolului al XX-lea.  Istoricul și profesorul Charles Samaran, în anii ’40, o prezintă în cursurile sale ca pe o disciplina independentă cu metode și obiect distinct de cel al paleografiei.

Citește mai mult…

Manuscris: „Liber linteus” / Etrusca – 2

26/09/2010 4 comentarii

Liber linteus este  cel mai lung text cunoscut redactat în etruscă, o carte veritabilă, scrisă pe pânză, care a fost fragmentată pentru înfășarea unei mumii egiptene. Trei fragmente au dispărut. Mumia se află în muzeul național al Croației din Zagreb. Textul caligrafiat  în negru și roșu, pe 12 coloane, provine din sec. I î.Hr. și conține circa 230 rânduri, respectiv 1.200 de cuvinte lizibile. Repetițiile sugerează un caracter ritual al textului. I se mai spune “calendarul religios”, care prevede data și locul pentru fiecare zi pentru ceremoniile dedicate zeităților. Citește mai mult…

Cartea din Kells – 2/2

Cartea din Kells a ramas in manastirea Kells pana in anul 1654. In acest an armata lui Cromwell (care a fost un protestant iconoclast) a ocupat manastirea; de frica unei distrugeri, guvernatoul orasului Kells (si el protestant, probabil insa cu un alt set de valori) trimite cartea la Dublin pentru a o feri si pastra de urgia vremurilor. Dupa restaurarea monarhiei (1660 – Carol / Charles al II-lea), Jones episcopul din Meath depune spre pastrare  manuscrisul  la Trinity College in Dublin. In timp, acestui superb manuscris sunt adaugate pagini, spre exemplu Gerald Plunkett adauga o serie de numerale romane la capitolele care contineau evangheliile canonice, tinand insa cont de diviziunea (nu prea canonica) creata in secolul al XIII-lea. Marele invatat (si preot Anglican) James Ussher, reinscriptioneaza paginile manuscrisului incluzand si pe cele care nu apartineau originalului.

Puteti citi si comenta acest articol pe Politeia World

Cartea din Kells –1 /2

11/07/2009 8 comentarii

Inainte de vacanta literara pe care mi-am permis-o, am studiat cateva manuscrise, in primul rand pentru a ma delecta cu interpretarile celitice ale unei religii atat de “nepotrivite” traditiilor lor culturale, sociale si religioase – crestinismul catolic.  Unul din cele mai frumoase exemple de arta latino-celtica insulara este manuscrisul cunoscut sub numele de Cartea din Kells (in originalul celtic: Leabhar Cheanannais in engleza, Book of Kells sau Book of Columba) manuscrisul este o splendoare estetica si o curiozitate lingvistica si religioasa. Cartea din Kells, apartine astazi, bibliotecii Colegiului Trinity din Dublin si este catalogat oficial ca MS A. I. 58.

Puteti citi si comenta acest articol pe Politeia World

Cultura Manuscrisului – 2

16/05/2009 6 comentarii

24-0Din nefericire aceasta perioada extrem de importanta in istoria culturii universale este extrem de putin cunoscuta publicului si poate nici nu prezinta prea mare interes (din frecventarea postarii anterioare, pot sa-mi dau seama), desi tot ceea ce numim noi astazi carte s-a nascut atunci si a ramas cam la fel, cu foarte putine schimbari pana in zilele noastre. In evolutia “memoriei vegetale”, asa cum este ea denumita de Umbert Eco nu exista perioada mai semnificanta decat aceasta perioada.

Puteti citi si comenta articolul integral pe Politeia World

Cultura Manuscrisului – 1

14/05/2009 7 comentarii

23-1Cultura Manuscrisului este perioada marcata de aparitia curentului religios Devotio Moderna (dupa Conciliul Lateran din 1213) si pana pe la vreo suta de ani dupa  dezvoltarea tiparului (1440). Aceasta perioada se caracterizeza prin dezvoltarea a doua meserii care ne insotesc pana in zilele noastre cea de librar si cea de papetar, cu mici modificari, bineinteles. Aceasta perioada este caracterizata de o schimbare in felul in care erau produse manuscrisele si incepe comercializarea lor. Secolul 13 gaseste in Paris o populatie literata neclericala suficient de avuta pentru a-si procura manuscrise cu o literatura religioasa si nereligioasa.

Puteti citi si comenta articolul integral pe Politeia World