Arhiva
Manuscrisul Vienna Dioscurides
Vezi ca preambul articolul Despre Manuscrise. Vienna Dioscurides este un manuscris iluminat (anluminat) probabil scris pe la începutul secolului al VI-lea, copiat dupa De Materia Medica compus de Dioscorides în limba greacă. Acesta manuscris este un exemplar important si extrem de rar, care contine un text stiintific din perioada antica târzie. Format din 491 foi (o foaie are 2 pagini) in velum (pergament foarte scump fabricat din piei de viţel, miel sau ied). Paginile măsoară 37 pe 30 cm si contin mai mult de 400 de miniaturi de animale si plante, cele mai multe făcute într-un stil naturalist foarte apropiat de sursele pictate.
Cititi articolul integral pe situl Politeia World
Cartea din Kells – de la Paganism la Crestinism
Cartea din Kells este o monumentala dovada a culturii unui popor. Trecerea de la religia pagana la crestinism nu a diminuat traditiile populare si legatura poporului Celt cu cultura primordiala. Interesanta este metamorfoza insemnelor stravechi care au strabatut timpul si s-au adaptat unor noi conventii. Etnogeneza Celtica isi are radacinile in Cultura Hallstatt. Cultura Hallstatt este numele convenţional al primei perioade a fierului, denumită astfel după localitatea cu acelaşi nume din Austria. Aceasta cuprinde intervalul de timp dintre secolele XII şi V î.Hr. La Congresul Internaţional de Ştiinţe Pre si Protoistorice din anul 1874, Hans Hildebrand propune impărţirea epocii fierului in doua grupuri distincte: Hallstatt si La Tene. Principala descoperire a acestei epoci este metalurgia fierului. Putem să constatăm in aceasta perioadă o generalizare a metalurgiei bronzului si mai apoi, a fierulu.
Puteti citi si comenta acest articol pe Politeia World
Cartea din Kells –1 /2
Inainte de vacanta literara pe care mi-am permis-o, am studiat cateva manuscrise, in primul rand pentru a ma delecta cu interpretarile celitice ale unei religii atat de “nepotrivite” traditiilor lor culturale, sociale si religioase – crestinismul catolic. Unul din cele mai frumoase exemple de arta latino-celtica insulara este manuscrisul cunoscut sub numele de Cartea din Kells (in originalul celtic: Leabhar Cheanannais in engleza, Book of Kells sau Book of Columba) manuscrisul este o splendoare estetica si o curiozitate lingvistica si religioasa. Cartea din Kells, apartine astazi, bibliotecii Colegiului Trinity din Dublin si este catalogat oficial ca MS A. I. 58.
Puteti citi si comenta acest articol pe Politeia World
Excursus: Basarab I-ul şi Chronica Hungarorum
Puţina Istorie
Basarab I-ul, supranumit în epoca modernă Basarab Întemeietorul, este considerat fondatorul Ţării Româneşti. A fost fiul lui Thocomerius, potrivit unui document oficial emis în 1332 de regele Ungariei Carol Robert d’Anjou care, după Bătălia de la Posada din noiembrie 1330, îl răsplătea pe comitele Laurentius din Zarand pentru vitejia sa din acea bătălie. Textul respectivei diplome conţine menţiunea „Basarab, filium Thocomerii” („pe Basarab, fiul lui Thocomerius”).
Cititi si comentati articolul integral pe Politeia World
Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-Distribuire în condiţii identice 3.0 Statele Unite ale Americii Creative Commons.
Despre Incunabul – O Introducere
Incunabul-ul este un exemplar dintr-o carte tipărită, sau oricare alta imprimare (tiparirire), poate fi chiar o singura pagina , care a fost tiparit în primii ani ai introducerii tiparului (exact si numai intre 1455 si 1501). Primul incunabul recunoscut este Biblia tipărită în jurul anului 1455 de Gutenberg, fiind considerată prima carte tipărită din Europa. S-au păstrat doar patru exemplare complete.
Puteti citi si comenta articolul pe platforma Politeia World
Cultura Manuscrisului – 2
Din nefericire aceasta perioada extrem de importanta in istoria culturii universale este extrem de putin cunoscuta publicului si poate nici nu prezinta prea mare interes (din frecventarea postarii anterioare, pot sa-mi dau seama), desi tot ceea ce numim noi astazi carte s-a nascut atunci si a ramas cam la fel, cu foarte putine schimbari pana in zilele noastre. In evolutia “memoriei vegetale”, asa cum este ea denumita de Umbert Eco nu exista perioada mai semnificanta decat aceasta perioada.
Puteti citi si comenta articolul integral pe Politeia World
Cultura Manuscrisului – 1
Cultura Manuscrisului este perioada marcata de aparitia curentului religios Devotio Moderna (dupa Conciliul Lateran din 1213) si pana pe la vreo suta de ani dupa dezvoltarea tiparului (1440). Aceasta perioada se caracterizeza prin dezvoltarea a doua meserii care ne insotesc pana in zilele noastre cea de librar si cea de papetar, cu mici modificari, bineinteles. Aceasta perioada este caracterizata de o schimbare in felul in care erau produse manuscrisele si incepe comercializarea lor. Secolul 13 gaseste in Paris o populatie literata neclericala suficient de avuta pentru a-si procura manuscrise cu o literatura religioasa si nereligioasa.
Puteti citi si comenta articolul integral pe Politeia World
Excursus: Despre Imaginatia Umana
Am hotarat sa insotesc postarea “Despre Imaginatie” de pe blogul Theo-phyl cu o postare despre “rezultatul” imaginatiei a trei (sau patru) generatii de artisti si mecenati, care au dat omenirii una dintre cele mai splendide (si mai necunoscute) capodopere ale imaginatiei omenesti. Este vorba de manuscrisul cunoscut bibliofililor sub numele “Très Riches Heures du Duc de Berry” sau mai simplu “Très Riches Heures” sau in romaneste ar iesi “Bogatele ore ale Ducelui de Berry”. In viitorul BN (Bibliophyle Note) am sa reproduc vreo 15 pagini din aceasta minunata editie facsimila, inclusiv cateva explicatii despre autorii, mecenatii si istoria acestui manuscris extraordinar.
Cititi articolul integral pe Politeia World
Excursus: Maimonide – Manuscris Copenhaga
Rabbi Moshe ben Maimon (sau cu anagrama iniţialelor: RaMBaM) sau Maimonides cum este cunoscut in occidentul Crestin. Maimonides (n. 1135, Córdoba-Spania – d. 1204, Fustat -Egipt) a fost filosof, medic şi teolog evreu, considerat cel mai important înţelept al Iudaismului din toate timpurile. Între 1176 şi 1190 (sau până în 1200?), Maimonides lucrează la principala sa operă, Călăuza rătăciţilor (în arabă: Dalalat al-Ha’irin, tradusă apoi în ebraică: More Nevuchim).