Arhiva

Posts Tagged ‘Manuscrisele de la Marea Moarta’

Cartea Templului / 11QT – DSS –7

20/09/2010 5 comentarii

Carte templului este denumita academic 11QT (descoperita in  pestera 11 care este  cea mai departata pestera de Qumran – vezi harta). Am vizitat pestera, se afla la  aproximativ 4 Km la Nord de Qumran si este extrem de anevoios sa ajungi acolo. Nu cred ca astazi (dupa vreo 15 ani) m-as mai incumeta sa ajung inca o data pe acel drum. Cartea Templului este descrierea unui templu imaginar. Templul de felul care este descris nu a fost construit niciodata, nici de Solomon (descris in Cartea A Treia A Regilor 6:3) , nici de Ezdra (descris in Cartea a treia a lui Ezdra, capitolele 6-7)  si nici de Herod. Cartea descrie o revelatie Dumnezeiasca a lui Moise in care i se dicteaza cum sa construiasca Templul. O formidabila vizionare a acestei capodopere aveti aici (link la Muzeul Cartii din Ierusalim)

Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld

Cartea lui Habacuc-Avacum / 1QpHab – DSS – 6

16/09/2010 8 comentarii

Cartea lui Habacuc (Habakkuk – Avacum in  traducerea BOR, Habacuc  in traducerea Cornilescu) este cartea a opta din cele 12 carti ale profetilor. Probabil scrisa la sfarsitul  secolului al VII-lea i.Hr., imediat inaintea caderii Ierusalimului si cucerirea lui de babilobieni. Cartea este si cea mai scurta carte din Biblia Ebraica / Vechiul Testament.

Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld

Mântuitorul Străpuns – Qumran 4Q285 – DSS – 5

30/08/2010 3 comentarii

Documentul numerotat 4Q285 este denumit de cercetatori “The Pierced Messiah Text” sau in traducerea mea in limba Romana  “Textul Mântuitorului Străpuns”, descoperit in pestera 4, apropiata de Qumran.  El face parte dintr-un complex mai mare, denumit “The War of the Messaiah” – in romana  “Razboaiele Mântuitorului (Mesiei)”.

Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld

O Scurta Istorie a Esenienilor – DSS – 3

27/08/2010 2 comentarii

In primul rand nu stiu de ce Eseneii se numesc Esenieni in limba Romana. Fariseii nu se numesc Farisieni. In sfarsit, sa fie Esenieni. Intre noi fie vorba ei nici nu stiau ca se numesc Esenieni. Primul care le-a dat numele acesta a fost Flavius Iosefus (gr. Essenoi), dupa el  – toata lumea, inclusiv evreii de astazi (in versiunea ebraica suna de fapt Isi’im). De fapt tot ceea ce stim despre ei vine de la 3 surse contemporane lor (aproximativ). Flavius Iosefus – „Razboaiele Evreilor”, scris intre 73-75 d.Hr (Cap 2.119-161) si mai tarziu „Antichitati Iudaice”, scris probabil 90-92 (18.11 & 18-22); nota:  Idiotul care a tradus cartea probabil din chineza, nu avea nici macar cultura generala sa stie ca numele cartii este „Despre Antichitatea Iudeilor”, care este totusi cu totul altceva. A iesit in limba Romana in editura Hasefer (editura comunitatii Evreiesti in Romania).

Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld

Citadela de la Qumran – DSS- 2

24/08/2010 3 comentarii

Dupa toate generalitatile din primul articol si inainte de incerca o caracterizare potentiala a locuitorilor Qumranului, benefica  o analiza sumara a ruinelor citadelei. Citadela, pentru ca indoiala locatia arata ca o citadela, adica o localitate fortificata. Daca ne uitam la planul alaturat vom observa existenta unui turn si a unei fortarete centrale, probabil un avampost la intrarea in citadela, si un ultim refugiu in caz de asediu. Turnul (1) de vre-o 12-18 metri care domina o curte interioara in care se puteau adaposti 50-60 de oameni, monahi sau soldati. Aceasta mica fortareata era incercuita cu doua randuri de ziduri, primul de chirpici si al doile de piatra masiva.

Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld

Istoria Manuscriselor de la Marea Moarta – DSS-1

Descoperirea Manuscriselor de la Marea Moarta este deja o parte din istoria umanitati. In postarile viitore noi vom pastra terminologia consacrata si le vom denumi DSS (Dead Sea Scrolls). TOATE postarile sunt fragmente traduse din lucrari originale (ale mele), care sunt bazate pe o bibliografie destul de consistenta. Daca cineva doreste sa le foloseasca la orice lucrare, nici o problema, trebuie insa sa ceara prin e-mail bibliografia, pentru a nu incalca drepturile de autor al altora si va trebui sa le mentioneze in lucrarea respectiva.

Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld

Mergem mai departe!

06/08/2010 8 comentarii

Despre esenţa acestui blog

Câteva întrebari si supoziţii prin comentarii pe acest blog aproape m-au silit să scriu acest articol, deşi din nefericire timpul meu este extrem de limitat în aceasta perioada.  Câteva lucruri premergătoare:

1. Cunosc ebraica biblică si cea contemporană la perfecţie.
2. Cunosc aramaica biblică si dialectele siriace la perfecţie.
3. Latina, greaca koine si sanskrit sunt limbi cu care lucrez curent in desluşirea textelor primare.
4. Am lucrat 6 ani la reconstrucţia textelor extrabiblice care au fost descoperite la Qumran (DSS) si la Marbata.
5. Am experienta arheologica capatata in situri din intregul Orient Mijlociu
6. Expertiza mea academica este vechiul Orient Mijlociu si perioada intratestamentala (intre Vechiul si Noul Testament, Creştinismul timpuriu si literatura apocaliptică).

Ce este acest blog:

Acest blog este un element  de informarea publică, in limba romană, despre subiecte  paleografice, epigrafice si lingvistice. Toate informaţiile pe acest blog sunt de fapt traduceri si fragmente din articole publicate in cele 150 de articole stiinţifice si 4 cărti scrise de mine in limba engleza.

Toată informaţia pe acest blog reflectă cercetarea academica modernă si este bazata pe o bibliografie care cuprinde lucrările a zeci de savanţi, in majoritatea lor de notorietate internatională.

Ce nu este acest blog:

Nu este un blog protocronist, care dezbate  superiorităţi culturale naţionale sau rasiale.

Nu accept superiortaţi sau inferioritaţi de acest gen, bazate pe percepţii sau afinitaţi personale. Daca ele exista si vor fi postate ele vor fi sterse sau neacceptate.

Nu este un blog apologetic care incearcă sa dezvolte teorii  religioase. Nu este un blog care se ocupa cu teologie sau cu adevarurile din spatele unor religii, secte sau culte religioase.

Prezenţele  mele pe internet, care se ocupă de istoria religiilor, orientul antic si teologie sunt acesta (1)  acesta(2)  acesta si (3) acesta. Acolo veţi putea citi şi articolele originale in limba engleză care conţin şi elementele traduse pe acest blog.

Mulţumesc pentru faptul că vizitati acest blog si pentru faptul ca nu veţi  incercă sa-l transformaţi in ceea ce nu este si nu va  fi niciodata, un blog xenofob sau antisemit care propagă ură si dezbinare.


Câteva răspunsuri in legătura cu limbile semite

Limbile semite fac parte din familia limbilor afro-asiatice (hamito-semitice). Noţiunea de “semitic” a fost creată în anul 1781 de filologul August Ludwig von Schlözer, profesor la Göttingen. Noţiunea face referire la personajul biblic Şem, prezentat în Vechiul Testament ca strămoş al arameilor, asirienilor, elamiţilor, caldeilor şi lidienilor disparuti in negura istoriei si a arabilor si a evreilor prezenti si in istoria noastra.

Ebraica este o limbă semitică – parte din familia de limbi afro-asiatice (hamito-semitice) – vorbită de peste şapte milioane de oameni în Israel şi folosită ca limbă rituală şi de studii religioase în comunităţile evreieşti din lume.  Limba ebraică este considerată „limba sfântă” atât a religiei iudaice, cât şi a creştinismului, ca limbă a Vechiului Testament.

La origine, Ebraica a fost  un dialect canaanit, înrudit cu limba feniciana, scris cu caractere feniciene şi aflat în uzul triburilor israelite antice. In Biblie apare sub numele de “limba din Canaan” sau din Iudeea.

Primele inscrisuri in aceasta limba au fost descoperite in peninsula Sinai si constau intr-un fel de “grafiti” scrijelite pe peretii unor pesteri din sud-vestul peninsulei (le-am prezentat intr-o postare anterioara). Aceste texte se numesc “Sinitice” sau „Sinaitice” si au aparut aproximativ cu 500 de ani inaintea primelor texte considerate ebraice. Primul text ebraic descoperit a fost “Calendarul din Ghezer”. Acest “calendar” a fost descoperit in localitatea antica Ghezer (Gezer) aproximativ 30 Km. nord-vest de Ierusalim, considerat primul text ebraic cunoscut pana in zilele noastre. Data in secolul XI-XII i.Hr.,  calendarul, de o marime de 11.1 x 7.2 cm, este scrijelit pe o placuta de calcar si contine 6 perioade de doua luni fiecare, unde sunt descrise lucrarile agricole necesare in fiecare perioada.

Perioadele de dezvoltare ale limbii ebraice pot fi definite in acest fel: (1) Ebraica sinaitica sau proto ebraica secolele XIV-X i.Hr; (2) Ebraica biblică arhaică secolele X-VI i.Hr; (3) Ebraica clasică secolele VI- IV i.Hr; (4) Ebraica biblică tîrzie secolele IV-III i.Hr; (5) Ebraica mişnaica timpurie, care include si manuscrisele de la Qumran secolele III i.Hr – II d.Hr.; (6) Ebraica mişnaica tarzie, secolele II – VI  d.Hr.; (7) Ebraica medievala, secolele VI – XVII d.Hr.; (8) Ebraica emancipatiei, secolele XVIII – XIX; (9) Neo-Ebraica, vorbita azi in Israel de la sfarsitul secolului XIX.

Ce nu stim despre Ebraica. (1) Nu cunoastem felul in care s-a vorbit ebraica in antichitate, adica  felul in care s-au pronuntat unele cuvinte, inclusiv Tetragramatonul (Numele Domnului YHVE); (2) desi scrisul ebraica nu are vocale, nu cunoastem sursa celor trei A-alef, I-iod si E- ei sau hei.

Dupa Diaspora Babiloniana, o parte din evreii surghiuniti se reintorc in Judea, devenita posesiune persana sub numele de Yahud (tara evreiilor) dupa decretul lui Cyrus ce Mare, pe care l-am discutat intr-una din postarile precedente.

Din punct de vedere lingvistic se intampla trei lucruri majore. Primul este schimbarea alfabetului de tip cananit-fenician cu alfabetul aramaic (numit si patrat, din cauza formei patratoase a literelor); al doilea lucru important este intrarea masiva a limbii Aramaice, lingua franca a imperiului Persan ca limba semi-oficiala vorbita de majoritatea evreilor reintorsi; trei –  aparitia dialectului Samaritean care-si va pastra caracterele clasice cananit-feniciene (vezi postarile referitoare la Samariteni). Aceasta schisma culturala va fi definitivata de o schisma religioasa in aceasta perioada. Din nefericire, nu ne-au ramas nici un fel de documente din aceasta perioada. Primele inscrisuri descoperite care folosesc acest nou alfabet sunt Manuscrisele de la Marea Moarta, cunoscute drept manuscrisele de la Qumran.

Limba Aramaică

În timpul lui Hristos majoritatea populaţiei Iudeiei, Samariei si Galileiei vorbea aramaica. Cateva expresiile aramaice din Noul Testament dovedesc ca aceasta limba afost  folosită de Hristos. “Talitha cumi” (Marcu 5:41), “Ephphatha” (Marcu 7:34) şi “Eli, Eli, lama savachthani?” (Marcu 15:34) În timpul lui Hristos ca si astazi de alfel, în sinagogi, Biblia era si este citită în limba ebraică, însă mulţi oameni, nu o înţelegeau suficient, pentru ei existau traduceri numite Targum (pl. targumim). Aramaica a evoluat si s-a păstrat ca limbă vorbită până în ziua de azi in anumite dialecte, bineinteles diferitea de limba initiala. In anumite zone iale Orientului mijlociu, se vorbeste un dialect cunoscut sub numele de limba siriacă.

In Biblie (Vechiul Testament – Tanakh) sunt câteva capitole din cărţile lui Ezra (4:8 – 6:18; 7:12-26) şi Daniel (2:4 – 7:28), un verset din cartea lui Ieremia (10:11) şi un cuvânt din Geneză (31:47) scrise în aramaică şi nu în ebraică, ca de altfel şi Gamara, o parte din Talmud. Aramaica se înrudeşte cu ebraica aşa cum romana se aseamană cu italiana (poate putin mai mult). Totusi desi limbile sunt asemanatoare sun si au fost ca două limbi distincte.

Aramaica s-a nascut in  Mesopotamia. Triburile de aramei numiti in Biblie caldeieni sau caldeii, au locuit la sud de Babilon, în jurul oraşului Ur (fost centru si oras stat Sumerian), fie in Mesopotamia Superioară între râul Chebar (Khabur) şi marea cotitură a Eufratului care are zona Haran în centru. Probabil datorită faptului că Abraham, a fost originar din Haran, Moise spune că Iacov (fiul lui Abraham) a fost “arameu” (Deuteronom 26:5). De acolo din nordul Mesopotamiei aramaica s-a răspândit către sud, pe teritoriul întregii Siria de azi. Când cetăţile siriene, a căror populaţie vorbea aramaica, au fost distruse de asirieni în secolul VIII i.Hr., populaţia lor a fost mutată în diferite părţi ale imperiului asirian. Acest fapt a determinat răspândirea rapidă a aramaicii, care era tot atât de uşor de învăţat ca şi cele mai multe dintre celelalte limbi ale vechiului orient apropiat. În final, aramaica a devenit lingua franca, o limbă internaţională a unei lumi civilizate, şi limba oficială mai întâi pentru imperiul neo-babilonian şi apoi şi pentru Imperiul Persan.

La momentul actual, limba aramaică mai este vorbită în viaţa de zi cu zi în mici comunităţi din Orientul Mijlociu (în Siria ,precum şi în Liban,Iraq sau Cipru-creştinii maroniţi);de asemenea are o mai largă răspandire ca limbă liturgică în aceleaşi zone. Probabil ca astazi vorbesc dialecte Aramaice cam 400 000 de mii de oameni.

Texte de la Marea Moarta (Qumran) scrise in limba aramaica

1QapGen ar („Genesis Apocryphon” in Aramaic)
1QapGen ar (fragments from the „Genesis Apocryphon” in Aramaic) = 1Q20
1QTLevi ar („Testament of Levi” in Aramaic) = 1Q21
1QEnGiantsa ar („Book of Giants” from „Enoch” text in Aramaic) = 1Q23
1QEnGiantsb ar („Book of Giants” from „Enoch” text in Aramaic) = 1Q24
1QNJ ar („New Jerusalem” text in Aramaic) = 1Q32 cf. 11Q18 ar

2QNJ ar („New Jerusalem” text in Aramaic) = 2Q24 cf. 1Q32 ar, 11Q18 ar
2QEnGiants ar („Book of Giants” from „Enoch” in Aramaic) = 2Q26 cf. 6Q8

3Q12-13 (unclassified Aramaic fragments)

4Q213-214 („Aramaic Levi”)
4Q246 („Aramaic Apocalypse) or „the Son of God text”

11QNJ ar („New Jerusalem” text in Aramaic) = 11Q18 cf. 1Q32, 2Q24

Ebraica / 3 –Ebraica mişnaica tarzie

03/09/2009 3 comentarii

Denotarea ebraicii mişnaice este introdusă pentru a distinge dialectul Talmudului de cel al Tanahului (Vechiului Testament). Dialectele textelor talmudice se împart în două grupuri: ebraica mişnaică (sau tannaită), care era o limbă vorbită, şi ebraica amoraică, care era o limbă literară, preponderent scrisă. Citește mai mult…

Ebraica / 2 – Diaspora Babiloniana

Dupa Diaspora Babiloniana, o parte din evreii surghiuniti se reintorc in Judea, devenita posesiune persana sub numele de Yahud (tara evreiilor) dupa decretul lui Cyrus ce Mare, pe care l-am discutat intr-una din postarile precedente.

Din punct de vedere lingvistic se intampla trei lucruri majore. Primul este schimbarea alfabetului de tip cananit-fenician cu alfabetul aramaic (numit si patrat, din cauza formei patratoase a literelor); al doilea lucru important este intrarea masiva a limbii Aramaice, lingua franca a imperiului Persan ca limba semi-oficiala vorbita de majoritatea evreilor reintorsi; trei –  aparitia dialectului Samaritean care-si va pastra caracterele clasice cananit-feniciene (vezi postarile referitoare la Samariteni). Aceasta schisma culturala va fi definitivata de o schisma religioasa in aceasta perioada. Din nefericire, nu ne-au ramas nici un fel de documente din aceasta perioada. Primele inscrisuri descoperite care folosesc acest nou alfabet sunt Manuscrisele de la Marea Moarta, cunoscute drept manuscrisele de la Qumran. Citește mai mult…

Sulul de Arama de la Qumran – 3Q15

23/08/2009 6 comentarii

In luna Martie a anului 1952, o grupa de arheologi descopera la Qumran, in pestera numarul 3, un sul gravat pe doua foi de arama, care la origine fusese o singura foaie la dimensiunile de   2.40 × 0.30 m. Intre anii 1955/56, H. W. Baker, de la Universitatea din Manchester din Anglia, reuseste desfacerea acestui sul, care in timpul celor aproape 2000 de ani se sudase din cauza caldurii si fusese extrem de oxidat, pur si simplu coclise. Pentru a desface acest sul a fost nevoie de segmentarea lui in cateva “foi” din acest sul de arama.

Puteti citi si comenta articolul integral pe Politeia World