Codex Cumanicus

Codex Cumanicus este un codex aflat  în Biblioteca Sfântului Marcu, Veneţia. Acest codex este de fapt un manual lingvistic scris pentru a ajuta pe misionarii catolici sa comunice cu Cumanii. Codexul a fost scris probabil in Ungaria si este de fapt un ansamblu compus din diferite documente. Cele mai vechi parti ale codexului isi au originea între anii 1100 -1200.  Alte parti ale acestui codex au fost adaugate dupa un secol sau un secol si jumatate. Copia  veneţiana dateaza din 1330.

Prima parte este de fapt un fel de dictionar care ar fi fost scris pentru a facilita o conversatie extrem de rudimentara. A doua parte este o colecţie de diferite texte religioase, inclusiv cateva rugaciuni crestine in frunte cu “Tatal nostru”. Aceasta parte a folosit probabil la baza o latina diferita de  cea folosita in prima parte a codexului (care era un vernacular italian probabil). Probabil ca latina celei de-a doua parti este de origine germanica, indicand posibilitatea scrierii sau compilatiei intr-o manastire catolica de origine germanica.

Intersanta ar fi traducerea rugaciunii “Tatal nostru”:

Romana: Tatăl nostru care eşti în ceruri. Sfinţească-se numele Tău. Împărăţia Ta se va face în pământ aşa cum este în ceruri. Dă-ne in aceasta zi pâinea noastră de toate zilele. Şi ne iartă nouă păcatele noastre precum şi noi iertăm pe cei care ne-au făcut rău. Si nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Amin. (traducere literala, inclusiv punctuatia.)

Cumana: Atamız köktesiñ Kim. Alğışlı bolsun senin Atin, kelsin Senin xanlığıñ, bolsun tilemekiñ Senin – kökte neçikkim, Alay yerde. Kündeki ötmegimizni bergil bizge Bugün. Dagi yazuqlarımıznı boşatqıl bizge – boşatırbiz BIZ neçik etkenlerge bizge Yaman. Dagi yekniñ sınamaqına bizni quurmağıl. Basa Barça yamandan bizni qutxarğıl. Amin!

Turcă veche: Atamız göktesin sen. Alkışlı olsun senin Adin, hanlığın gelsin senin, dileğin olsun senin-nasıl ki gökte, yerde Ve. Gündelik ekmeğimizi Bize Bugün ver. Ve de yazıklarımızdan (suçlarımızdan) Bizi bağışla-bağışlarız nasıl biz Yaman Bize (kötülük) edenleri. Ve de şeytanın sınamasından Bizi Koru. Tüm yamandan (kötülükten) Bizi kurtar. Amin!

Textul cuman este extrem de asemanator celui turc. Traducerea in limba romana este si ea apropiata de versiunea moderna a rugaciunii.

In postarea viitoare voi incerca o postare referitoare la  limbile turcice.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-Distribuire în condiţii identice 3.0 Statele Unite ale Americii Creative Commons.

Excursus: Alfabetele Slavone

Limba proto slava a fost o limba vorbita in cateva dialecte diferite de triburile slave originare pe teritoriul euro-asiatic, intre Marea Neagra si Marea Caspica. Centrul de dezvoltare al acestei limbi a fost insa teritoriul vestic intre sudul Marii Baltice si nordul Marii Negre; acest teritoriu este denumit de experti teritoriul Balto-Slavic.

Inceputurile scrisului in aceasta limba sunt marcate de “inventarea” scrisului slav de catre crestinatorul slavilor Sf. Chiril (St. Cyril). Interesant de mentionat ca Sf. Chiril NU a inventat alfabetul care-i poarta numele, adica alfabetul chirilic, ci un alfabet diferit, care nici macar nu “aduce” cu alfabetul chirilic cunoscut de noi astazi. Alfabetul original al Sf. Chiril se numea ”Glogolic” si a aparut in secolul al IX-lea, cel numit de noi chirilic este o evolutie tarzie si a aparut 2 secole mai tarziu.

Alfabetul Glogolic si-a primit numele de la cuvantul proto-slav glogol, care a trecut in slavona bisericeasca sub traducerea “vorba sau cuvantul Lui” (Dumnezeu). Alfabetul glogolic dispare prin secolul al XII-lea d.Hr fiind schimbat de alfabetul Chirilic propriu-zis. Alfabetul glogilic stilizat a ramas insa functional in Croatia pana in secolul al XIX-lea cand a fost schimbat de cel latin.

Alfabetul Slav (chirilic) a suferit doua schimbari majore. Prima pe timpul lui Petru cel Mare in 1708, o a doua in 1918, la inceputul perioadei comuniste. Despre slavi puteti citi pe blogul istoric.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-Distribuire în condiţii identice 3.0 Statele Unite ale Americii Creative Commons.

Excursus:Runele secuieşti (Székely Rovásírás)

Alfabetul Runic Secuiesc este un element protocronist si nationalist, reinviat in forta in ultimii ani. Teoretic, orice limba putea fi scrisa cu ajutorul acestor rune, inclusiv limba romana. De fapt “reinvierea” acestui alfabet este de-a dreptul hilara; o putem asemana cu reintoarcerea scrierii romanesti la litere chirilice.  :) 

Alfabetul a fost răspândit în Transilvania şi în Ungaria, mai ales până în secolul al X-lea, când regele maghiar Ştefan I-ul (cel Sfânt) , sub influenţa Bisericii Romei, a impus alfabetul latin. A mai fost folosit, ocazional, până prin 1850, dar a revenit subit în actualitate în februarie 2008, când alfabetul a fost folosit la inscripţia oficială a lucrărilor Consiliului Naţional Secuiesc.

Etimologia Rovásírás (rune) provine din cuvântul maghiar ró(v) (din fondul lexical uralic), “a scrijeli” + sufixul substantival -ás (“scrijelire”). Din rovás se trage cuvântul românesc răvaş, fiind înrudit etimologic cu răboj/răbuş, cu corespondenţi aproape omofoni în sârbo-croată şi bulgară.

Pseudorunele secuiesti provin din runele folosite de popoarele de limba turcă : de ex. în sec. VII-VIII în hanatul turcilor “albaştri” (kök sau gök türk), cu variante ulterioare, ca de exemplu în hanatul uigur; inscripţiile kîrgîze din sec. IX şi cele din valea Talas din Turkestan (teritoriul dintre Caspica şi Mongolia). Aşa zisele rune orhonice sunt considerate a fi fost inspirate din alfabetele canaanite (fenician, arameic, siriac, sogdian). Compararea cu asemenea alfabete  arată următoarele potriviri de semne: (1) cu alfabetul fenician: 50%; (2)  cu alfabetul etrusc: 43,4%; (3)  cu alfabetul turcic: 28,6%, ceea ce reprezintă un indiciu că şi pseudorunele secuieşti ar avea la bază alfabetele canaanite sau un alfabet derivat din cel fenician, trecînd apoi printr-o dezvoltare diferită.

Trebuie sa secretizam aceasta postare. Daca pastorul László Tőkés ar afla  s-ar putea sa fie tentat sa-si ceara autonomie si in Israel deoarece runele Secuiesti provin din alfabetul Cananit, ceea ce insamna ca Secuii s-ar putea sa fie originari din Canan. Ce aberatii ce prostii, pacat de timp.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-Distribuire în condiţii identice 3.0 Statele Unite ale Americii Creative Commons.

 

Excursus: Limba Goţilor (Gotica)

Limba goţilor sau gotica este o limba germanica disparuta, care a fost limba vorbita si pentru o perioada scurta si scrisa de goţi. Scrisul acestei limbi, sintaxa si vocabularul s-au pastrat prin asa numitul Codex Argenteus, nu cel de la Sibiu, care este un alt codex cu nume similar, aparut mult mai tarziu. Codex Argenteus este copia unei traduceri a Bibliei facuta in secolul al VI-lea, dupa originalul din secolul al IV-lea. Gotica sau limba goţilor este singura limba germanica originara in estul Europei pe care am mostenit-o integral. Celelalte limbi germanice, cum ar fi burgunda sau vandala (vandalica), au lasat in urma numai cateva cuvinte sau nume proprii care au fost reluate de limba germana.

Limba goţilor sau gotica este o parte din grupa limbilor germanice care s-au dezvoltat dintr-un “original” indo-european. Limba nu are descendenti moderni si nu mai este scrisa sau vorbita din secolul al VIII-lea. Pentru doua secole limba a fost vorbita si numai in peninsula Iberica, in Dunarea de jos si in zone izolate ale  peninsulei Crimeia. 

Interesant de mentionat ca in secolul al XVII-lea au fost semnalate doua localitati in Crimeia in care se mai vorbea un dialect derivat probabil din aceasta limba. O sa fiti foarte surprinsi dar scrisul gotic  a fost dezvoltat (sau conceput) pe teritoriul Romaniei (sau nordul Bulgariei) de patriarhul Crestin-Arian, Wulfila (sau Ulfilas) considerat de toata lumea grec (fara ca lucrul sa fie adevarat). Alfabetul goţilor conceput de Wulfila (Lupu’) este bazat pe alfabetul preotilor pagani Futhark, care se folosea la incantarile runice; ceea ce a lipsit a fost completat din alfabetul latin.

Interesante sunt numeralele (cifrele), care din punct de vedere metodologic sunt copiate din…metodologia ebraica (adica aveau sensul gematric), ceea ce impreuna cu alte dovezi din biografia lui Wulfila ma face sa cred ca nu era atat de grec ci mai degraba semit. In acele timpuri de indepartare fortata de iudaism, au hotarat episcopii crestini ca da mai bine un grec decat un evreu sa-i crestineze pe germanici, uitand si de Petru si de Pavel, ca sa nu vorbim de Iisus care nu erau atat de…greci si nici romani.

Corpusul scris in limba Gotilor este extrem de bogat si contine urmatoarele lucrari: Codex Argenteus, Codex Ambrosianus, Codex Rehdigerianus, Codex Gissensis (Gießen),  Codex Carolinus (Wolfenbüttel). Dupa ce vom termina treburile urgente de pe Politeía, poate ne vom reintoarce la o analiza a unora din ele.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-Distribuire în condiţii identice 3.0 Statele Unite ale Americii Creative Commons.

 

Excursus: Limba Dacă

Limba dacă a fost o limba indo-europeană vorbită în antichitate de daci. Este considerată de unii savanţi (inclusiv subsemnatul) ca fiind înrudită cu limba tracă. Nu există practic nici un text în limba dacă a cărui autenticitate sau a cărui apartenenţă la această limbă să fie certificată. Limba dacă a disparut probabil in secolul al VI-lea d.Hr.

Un număr restrâns de cuvinte uzuale (B. P. Haşdeu a identificat in lucrarea lui numita Etymologicum Magnum Romaniae  aproximativ 300) este prezent fie doar în limba română, fie şi în limba albaneză – se presupune că acestea ar fi cuvinte moştenite de la daci. Personal am reusit sa identific numai 100, maximum 120 de cuvinte care pot avea o origine tracică  si au evoluat in dacă si s-au pastrat in limba romană. Cateva exemple:

Abur, aghiuţă, aidoma, aprig, baltă, baligă, balaur, brad, brîu, căciulă, căpuşă, căpută, cătun, copac, fărîmă, ghimpe, grumaz, gusă, mal, mazăre, mătură, mistret, moş, năpîrcă, pîrîu, rezem, scrum, sculă, şale, şopîrlă, ţap, ţarc, ţarină, vatră.

Se pare că dacii foloseau alfabetul grecesc în mod curent, astfel că s-au găsit anumite inscripţii, mare parte din ele fiind pe obiecte de uz casnic sau monede. Un set de plăcuţe de plumb se pare că includ un fel de cronică dacică scrisă în limba dacă şi conţinând litere care în marea lor majoritate sunt de sorginte greacă. Cercetări asupra acestor plăcuţe nu au fost făcute niciodată în mod oficial, deşi ele se află în subsolul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan, neinventariate, de mai bine de un secol. Directorul institutului, Alexandru Vulpe, este printre cei care afirmă că plăcile ar fi nişte falsuri, academicianul spunând, totodată, că nu i-a trebuit decât căteva ore pentru a-şi da seama de acest fapt.

Un alt document controversat este Rochonzy Codex. Acesta poarta numele unui oraş din Austria de astăzi (Rechnitz) unde a fost păstrat până în secolul al XIX-lea. Este scris pe hârtie veneţiană din secolul al XVI-lea dar poate constitui o copie a unui document anterior sau un fals ulterior. Este scris cu un alfabet inedit şi a cunoscut diverse interpretări de-a lungul timpului, nici una general acceptată. Limba codexului a fost identificată cu maghiara veche, latina danubiană, sau chiar hindi.

Poetul roman Ovidiu, exilat la Tomis, vorbeşte în poemele lui “pontice” despre daci şi limba lor “barbară”, afirmând că a învăţat-o şi chiar a scris poeme în ea, fiind apreciat pentru aceasta de daci. Nu avem nici o proba in acest sens

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-Distribuire în condiţii identice 3.0 Statele Unite ale Americii Creative Commons.