Codex Copiale

Dupa unificarea Germaniei, într-o arhivă din fostul Berlin de Răsărit a fost gasita o carte legata elegant cu 105 pagini scrise intr-un cifru ciudat compus din 75.000 de semne, litere latine şi greceşti combinate cu simboluri originale,  special desenate. Două decenii au fost necesare pentru a descifra conţinutul codat – iar succesul aparţine unei echipe conduse de o tripletă de cercetători (Kevin Knight, Beáta Megyesi, Christiane Schaefer) de la universităţi americane şi suedeze.

Într-o primă etapă, textul – a carui limba originala nu a fost cunoscuta – a fost introdus în calculatoare pentru o cuantificare a caracterelor. S-a crezut că subiectul poate fi decriptat combinând şi interpretând literele greceşti şi latine, astfel că au fost eliminate toate simbolurile abstracte. Rezultatul acestei operaţiuni a fost comparat cu formatul a  aproape  80 de limbi, din nefericire fara rezultate notabile.

Au uramt alte doua etape in care literele grecesti au fost schimbate  in totalitate cu cele latine dupa care a irmat scimbarea inversa de la latine la cele grecesti. Descifrarea s-a produs din momentul în care echipa de criptografi s-a concentrat exclusiv pe caracterele abstracte. Primele două sintagme extrase, asociind simboluri asemănătoare unor litere, au fost “Ceremonie de iniţiere” şi “Parte secretă” – scrise în limba germană.

Intr-un sfarsit misterul să fie dezlegat: volumul descrie ritualurile unei societăţi secrete germane având ca obiect studiul chirurgiei oculare. criptografii se îndoiesc, însă, că organizaţia secretă ar fi avut, în afara pasiunii medicale, şi preocupări de natură revoluţionară. Cine stie?

Puteti citi textul in limba engleza si mult mai interesant, metodologia de descifrare, tot in limba engleza. Parerea mea este ca merita!

Situl cercetatorilor – aici

Limbile francone – Dialectul săsesc

Franconia (Franken) este o regiune în Germania de sud. Franconia se întinde în mare parte în Bavaria de Nord, nord-estul landului Baden-Württemberg şi sudul Turingiei. Oraşele mai importante din regiune sunt Nürnberg şi Würzburg. Dialectul săsesc (saksesch, ger. sächsisch) face parte din sub-grupa germanica numita “francona” si a fost limba vorbită de coloniştii germani care au populat teritoriile Pământului crăiesc (Fundus Regius) începând din secolul al XII-lea şi până în secolul al XIV-lea. Acest dialect, care a fost folosit până în secolul al XX-lea în aproximativ 240 de localităţi întemeiate de saşi, îşi are originea de bază în graiurile francone de pe cursul mijlociu al Rinului la care s-a adăugat pe parcursul procesului de colonizare elemente din Germania centrală, de est şi de sud.

Diploma andreană – Andreanum / Goldener Freibrief

Diploma andreană (în latină Andreanum, germană Goldener Freibrief) sau Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen (Hrisovul de aur al saşilor transilvăneni) a fost un document de concesiune, emis în anul 1224 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, prin care reconfirma coloniştilor germani o serie de privilegii, care au fost menţinute pe tot parcursul evului mediu, unele chiar pâna în anul 1876.

În 1486 diploma a fost confirmată de regele Ungariei Mati Corvin pentru toată Universitatea Săsească (natiunea săsească). Documentul nu s-a păstrat în original, ci numai ca o parte a reconfirmării din 1317 a Diplomei andreiene de către regele Carol Robert de Anjou. Actul în limba latină, pe pergament cu pecete atârnată (unul din cele mai vechi documente istorice din Transilvania), este păstrat la Arhivele Naţionale ale judeţului Sibiu.

Codicele Iordanian: o introducere

Desi “dezvaluirile” referitoare la descoperirea Codicelui (Codex) Iordanian bantuie presa internationala de aproape o luna si cea romaneasca de doua saptamani, am hotarat sa astept pana voi putea primi materiale stiintifice consistente despre aceasta descoperire, inclusiv ilustratii la nivel tehnic corespunzator, care sa-mi permita cateva aprecieri preliminare. Din nefericire, ca de obicei, presa a preluat stirea ca senzatie, desi dupa parerea mea, ea nu poate fi senzationala si am sa explic in cateva randuri de ce.

Excursus: manuscrisele de la Dunhuang

Manuscrisele de la Dunhuang sunt fara indoiala versiunea chineza a manuscriselor de la Marea Moarta (Qumran) sau de la Nagi Hammadi. Dunhuang este o localitate in nord-vestul Chinei, in care se afla pe un perimetru de 25 de kilometri 492 de temple budiste. In aceasta regiune, localizata intr-o “oaza” pe “drumul matasii”, exista zeci de pesteri (numite colectiv pesterile celor 1000 de Budha sau simplu pesterile Mogao - mò gāo kū).

In pesterile din Mogao au fost descoperite pana astazi aproape 300 de mii de documente datate intre secolele V si XI d.Hr. Manuscrisele includ subiecte din domenii diferite: istorie, teologie, matematica, astronomie, astrologie. Documentele religioase se refera la budism, taoism, iudaism si crestinism-nestorian. Documentele, parte din ele traduse in chineza, au fost scrise in tibetana, pali (limba indo-ariana folosita ca limba canonica) si sogodiana (dialect parsi, care a fost vorbit in parti din Uzbekistan si Tajikistan, predecesorul unui dialect modern, numit Yaghnobi, vorbit aproximativ in aceleasi locuri).

Limba Chineză / 3 – Scrisul (3)

Formarea Caracterelor Grafice

Se considera ca la formarea caracterelor grafice chineze au contribuit sase principii:

1. morfogramele, adica reprezentarea figurativa a obiectului;
2. dactilogramele, ce indica actiuni;
3. combinarea ideilor, ca un agregat logic;
4. combinarea unui element ce indica sensul cu altul ce precizeaza pronuntarea (morfo-fonograme);
5. schimbarea sensului unui semn grafic existent;
6. imprumutarea unui alt semn grafic.

Limba Chineză / 3 – Scrisul (2)

Considerente Lexicografice

Lexicografia este disciplină a lingvisticii care stabileste principiile si metodele practice de întocmire a dictionarelor. Lexicografia are doua ramuri distincte. Lexicografia practica care este sinonimul definitiei de mai sus si lexicografia teoretica care se ocupa cu semantica si sintaxa structurilor scrise si felul in care sunt formate cuvintele.

Excursus: Calendarul chinezesc 2/2

Clendarul chinezesc este imparţit in 24 de parţi. Fiecare anotimp (perioada) include 6 parţi distincte. Cele 24 de parţi ale anului, numite Jiéqì (節氣),împart anul soarelui in 24 de părţi asemănătoare, mai precis elipsa este împărţită în 24 de părţi a 15° fiecare, care sunt importante pentru o agricultură tradiţională. Din punct de vedere climatic această împărţire este adecvată pentru China de nord. Incepând cu Yǔshuǐ (雨水) fiecare a doua staţie este un Zhōngqì (中氣). Pe motivul anilor bisecţi din calendarul Gregorian determinat de diferenţa dintre o orbită circulară faţă de orbita eliptică a pământului apar diferenţe de date care oscilează între două Jiéqì.

Anotimpurile formate de aceast impartire sunt: Primăvara 春 Chūn; Vara 夏 Xià; Toamna 秋 Qiū; Iarna 冬 Dōng.

Excursus: Calendarul chinezesc 1/2

Pentru a continua postareile urmatoare in care discutam despre limba chineza mi-am propus un “excursus” de doua postari in care voi incerca sa explic cateva notiuni despre calendarul chinez, fundamental pentru intelegerea elementelor unificatoare (comune) ale principiile lingvistice chineze.

Limba Chineză / 3 – Scrisul (1)

Majoritatea lingviştilor cred că scrisul a fost inventat în China în a doua jumătate a mileniului al II-lea î.Hr. şi că nu există nici o dovadă care să sugereze transmiterea scrisului chinez dintr-o sursa straina de locatia geografica in care s-a format. Cele mai timpurii exemple de scris chinez au fost datate in perioada 1500-950 î.Hr. (dinastia Shang) şi au fost înscrise pe suprafete de oase şi carapace de ţestoasă – asa numitele “oracole de oase”.