2009 pe Paleografia lui Theo-Phyl Blog

Palografia este blogul meu de suflet care trateaza o parte din lucrurile cu care ma ocup zilnic in meseria mea, istoria antica si istoria religiilor, adica descifarea suselor primare, studii lingvistice si istoria scrisului. Dupa cate stiu este singurul blog de acest gen in limba romana. Din nefericire blogul este de interes restrans desi contine multe articole care abordeaza subiecte de cultura generala.

Cateva date despre blog: prima postare pe 2 aprilie 2009. In cele 8 luni am postat 71 de articole care au avut aproximativ 18 000 de vizionări, si numai 400 de comentarii. Daca doriti sa revedeti ceva, aveti postarile noastre:

Blogul are si o mica revista pe care am difuzat-o la prietenii acestui blog, BIBLIOPHILE_NOTES-Pilot-1 si  BIBLIOPHILE_NOTES-PILOT-2   sau BIBLIOPHILE_NOTES-4, trei  exemple.

Tuturor cititorilor blogului si vizitatorilor lui, un an fericit de succes si multa sanatate. La multi ani 2010!

 

Avesta si limba Avestană

Avesta este cartea sfanta in Mazdeism (religia lui Zoroastru). Avesta are 4 componente: (1) Gâthâ’s, care vorbeşte de relaţiile între Ahura Mazda şi şase categorii divine numite Amesha Spenta, Nemuritoarele Binecuvântari. În primele texte sunt clasificate ca Amesha Spenta şi posterior sunt personificate în arhangheli. Sunt: Vohu Mano-Buna Gândire; Asha Vahishta – Buna Cinste;  Xshathra Varya – Tramul Perfectini; Spenta Armaiti – Binefacerile Gândirii; Haurvatāt -  Integritatea. Ameretāt- Nemurirea. Foarte aproape de Vohu Manō, se găseşte Spenta Mainyu, spiritul binefăcător, opusul lui Angra Mainyu spiritul cel rău, încarnarea negurilor şi a morţii. Chiar dacă aceste spirite sunt opuse ele sunt gemene. Gatha este compusă probabil în epoca pre-achemenidă, înaintea secolului 6 î.Hr. În timpul erei achemenizilor (648-330 i.Hr.) zoroastrismul dezvoltă concepte abstracte despre cer, infern, judecata personală şi judecata finală, despre care face aluzie Gâthâ. Celelalte părţi din Avesta sunt sigur posterioare imnurilor Gatha . În particular imnurile numite Yasht, unde se vede reapariţia panteonului pe care a vrut sa-l elimine Zoroastru. Sunt sursa de informaţie cea mai importantă despre mitologia iraniană. În ciuda contradicţiilor cu imnurile Gâthâ , textele Avestei noi sunt venerate la fel de către adepţii zoroastrismului. Este bine sa amintim că limba imnurilor Gatha este foarte apropiată de Rig Veda şi cititorii ei pot s-o înţeleagă.

(2) Yasna (din yazišn – credinta in sanskrit – yajña) sunt 72 de carti ritualice (un fel de Leviticul), sunt mult mai tarzi de Gâthâ, partial se repeta, probabil dupa o redactare extrem de dificila, probabil contravesata; (3) Yashts (de la  yešti, “credinta si retributie”) o colectie de 21 de imnuri dedicate fiecarea unei divinitati sau unui concept divin. (4) Vendidad (or Vidēvdāt, o coruptie a denumiri  Avestan Vî-Daêvô-Dāta, “Daruire imptriva Demonilor”) contine 22 fragmente din convorbiri intre Zoroastru si Ahura Mazda, se poate numi un fel de Deuteronom.

Limba Avestană

Limba Avestană este o limbă iraniană, în care au fost scrise imnurile Zoroastriane care au fost transmise pe cale orală, sute de ani de la compunerea lor. Scrisul Avestan a aparut  în secolul al III-lea d.Hr. Alfabetul avestan este veriga care leaga limba Sanscrită de limbile semite. Desi limba Avestană este asemanatoare limbii sanscrite, alfabetul Avestan a fost inspirat de scrisul Pahlavi, care la rândul său a derivat din Aramaică. Ca şi in scrisurile semite, direcţia de scris în Avestană este de la dreapta la stânga, şi forma de literelor sunt cursive precum cele din contemporane din scrierea aramaică. Diferenta majora dintre aramaică si avestană este lipsa vocalelor in aramaică si prezenta lor in avestană.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-Distribuire în condiţii identice 3.0 Statele Unite ale Americii Creative Commons.

Limba sanscrită – 3

Scrisul Grantha  este bazat pe unul dintre cele mai timpurii alfabete derivate din  alfabetul Brahamic.  Acest scris a aparut in sudul peninsulei indiene si a influentat scrisul Tamil, Cambodian si Malaezian.

Deşi Sanscrită este acum aproape exclusiv scrisa în Devanagari, scrisul Grantha a fost folosit pentru a scrie în sanscrită Tamilă toate textele laice si religioase pana in  secolul al XIX-lea. Lingvistii cred că scrisul Grantha a fost folosit pentru a scrie primele cărţi Veda înca din  secolul al V-lea. La începutul secolului al XX-lea, aceasta scris a început să fie înlocuit in scrisul Devanagari în toate textele religioase şi ştiinţifice, in textele populare  se foloseste pana astazi alfabetul Tamil (cu utilizarea de diacriticelor) derivat din acest scris Grantha.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-Distribuire în condiţii identice 3.0 Statele Unite ale Americii Creative Commons.

Limba sanscrită – 2

Majoritatea “alfabetelor” asiatice in afara celelor bazate pe logogramele chinezesti sunt bazate pe scrisul Brahamic. Brahmi este unul dintre cele mai importante şi influente sisteme de scriere din lume. El reprezintă cel mai bogat  post-Indus corpus de texte, precum şi unele dintre cele mai timpurii inscripţii istorice găsite în India. Cel mai important, el este stramosul la sute de modele de scris găsite în sud, sud-est, şi Asia de Est.

Acest elegant scris a apărut în India, probabil in secolul al V î.Hr., faptul că nu avea mai multe variante locale chiar şi în textele timpurii sugerează că originea lui este probabil mai veche. Exista mai multe teorii privind originea scrisului Brahmic, trei din ele sunt fezabile. Prima ar fi o origine in scrisul proto-indic dezvoltat independent in valea Harpa, una din cele mai vechi culturi ale umanitatii. Alte doua teorii il conecteaza la scrierea Vest sau Sud semitica din cauza unor similaritati care pot fi (sau nu) intamplatoare. 

Brahmic este un alfabet “silabic”, ceea ce înseamnă că fiecare semn poate fi fie o consoană simplă sau o silabă care include o consoana si o vocala. Descendentii directi ai scrisului Brahamic sunt: : Bengali, Devanāgarī, Gujarāti, Gurmukhi, Kannada, Khmer, Malayalam, Oriya, Sinhala, Tamil, Telugu, Tibetan. 

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-Distribuire în condiţii identice 3.0 Statele Unite ale Americii Creative Commons.

Limba Sanscrită –1

Limba sanscrită  este printre primele limbi indo-europene scrise. Considerată o limbă clasică, împreună cu Tamilă, Telugu şi Kannada, limba sanscrită este considerata drept limbă contemporană oficială in India. În India, există în jur de 200.000 de vorbitori fluenţi, toţi nenativi, ai acestei limbi. În ultimii ani au fost multe proiecte pentru a aduce din nou la viaţă această limbă antică, care deşi “moartă”, trăieşte datorită vorbitorilor săi nenativi, toţi oameni de cultura sau clerici.

Limba sanscrită  este limba liturgica in Hinduism şi Budism, şi este una din cele 22 de limbile oficiale ale Indiei.  Limba sanscrită  clasica in formatul prevazut de gramatica Panini, apare jurul secolului  al IV-le î.Hr. Poziţia sa în cadrul culturilor din sudul si estul Asiei in special in peninsula Indiana  este asemănătoare cu cel al Latinei şi a Greacăi în Europa şi au influenţat în mod semnificativ limbile  moderne din aceste teritorii.

Forma cea mai veche de sanscrită este cunoscuta  sub numele sanscrită Vedica. Limba folosita in scrierile Rig Veda sunt nivelul cel mai vechi şi mai arhaic conservat, datând probabil încă din secolul al XV î.Hr, desi prima gramatica a limbii a aparut cu 10 secole mai tarziu. 

Etimologic, verbul  sanskrta – poate fi tradus ca “a pune împreună bine sau complet format, rafinat, foarte elaborat”. Scrisul sanskritic a evoluat din vechiul script Brahami care a produs un numar de derivate. Primul ar fi Devanagari, etimologic este combinatia dintre cuvintele “deva” (zeitate) si “nagari” implicand o traducere aproximativa scris evoluat (urban) pentru necesitatile religioase (zeitate).

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-Distribuire în condiţii identice 3.0 Statele Unite ale Americii Creative Commons.